Casa părinţilor
În octombrie 1996, dată la care Monica Macovei era procuror, părinţii acesteia, Vasile şi Silvia Gherghescu, au cumpărat de la SC Apolodor (fost ICRAL), imobilul în care locuiau situat în strada Intrarea Ioanid nr. 3. Imobilul obţinut de părinţii ministrului Justiţiei, Monica Macovei, a fost cumpărat ilegal, deoarece acesta fusese revendicat de proprietarul de drept Ana Maria Petrini încă din luna iulie 1996. În acest sens, Ana Maria Petrini a trimis notificări familiei Gherghescu şi societăţii Apolodor, în care a arătat că este proprietarul imobilului din Intrarea Ioanid nr. 3. Din acest moment, conform legii, familia Gherghescu nu mai putea să cumpere, iar societatea Apolodor nu mai putea să vîndă. Cu toate acestea, în octombrie 1996, părinţii Monicăi Macovei au reuşit să obţină imobilul în instanţă. După apariţia Legii 10/2001, Ana Maria Petrini a dat în judecată familia Gherghescu şi a cîştigat procesul atît la Tribunalul Bucureşti, cît şi la Curtea de Apel Bucureşti. A urmat recursul făcut de părinţii ministrului Justiţiei, recurs judecat la Înalta Curte.
Recursul s-a judecat după ce Monica Macovei devenise ministrul Justiţiei. Primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 24 iunie 2005, iar dosarul a fost atribuit aleator unui complet de judecată care a fixat următoarea înfăţişare pe data de 23 septembrie 2005. În 23 septembrie 2005 însă, magistraţii completului de judecată care primiseră aleator dosarul au constatat că, între timp, acesta fusese preluat de un alt complet, format din judecătorii Luana Stancu, Ioana Surdescu şi Filofteia Cizmaru, care a dăduse cîştig de cauză familiei Gherghescu. Judecătorii Curţii Supreme s-au mulţumit să-i recomande Anei Petrini să se adreseze Curţii Europene a Drepturilor Omului. Dosarul Petrini versus Gherghescu este o premieră pentru Justiţia română, fiind prima sentinţă prin care un reclamant, proprietarul Ana Maria Petrini, este trimis de magistraţii români la CEDO pentru a i se face dreptate.
Părinţii ministrului Justiţiei au câştigat astfel un imobil naţionalizat în urma unui proces care s-a judecat cu încălcarea flagrantă a legilor în vigoare. Este vorba chiar de legile pe care ministrul Monica Macovei le-a promovat şi susţinut cu ardoare: repartizarea aleatorie a dosarelor şi continuitatea completului de judecată. CSM s-a autosesizat şi a demarat o anchetă în acest caz. Verificările preliminare făcute de inspectorii Consiliului Superior al Magistraturii au arătat ca magistraţii Curţii Supreme de Justiţie au încălcat legea în dosarul ce vizează situaţia casei părinţilor ministrului justiţiei, Monica Macovei. Mai precis, inspectorii CSM au susţinut că “a fost încălcată regula repartizării aleatorii a cauzelor la Curtea Supremă de Justiţie”. “Conform noilor reglementari, raportul va fi înaintat Comisiei de Disciplină, întrucît titular al acţiunii disciplinare în cazul judecătorilor nu mai este Colegiul de Conducere a instanţei, ci această comisie din cadrul CSM. Comisia va lua o hotărîre, în sensul că poate clasa lucrarea sau poate să-şi însuşească raportul şi să treacă la audierea magistraţilor care s-ar putea face vinovaţi de aceasta eventuală abatere”, a declarat, în 24 octombrie 2005, preşedintele CSM, Dan Lupaşcu.
După mai bine de o lună de la dezvăluirile despre imobilul naţionalizat în care locuiesc părinţii ministrului justiţiei, Monica Macovei, a făcut, în 8 noiembrie 2005, cîteva precizări, într-un comunicat de presă cu antetul Ministerului Justiţiei. Ministrul a preferat să comenteze doar greşelile făcute de presa şi de posturile de televiziune: “Imobilul care a făcut obiectul litigiului este un apartament cu trei camere, la care accesul se face pe scara de serviciu, şi nu o vila cu 10 camere, aşa cum greşit a fost menţionat în presă şi la televiziunea Antena 1”. “Părinţii mei au ajuns să locuiască în acest apartament, făcînd schimb de locuinţă cu Ana Maria Petrini, în anul 1972”. Pe de altă parte, ministrul susţinea că nu cunoaşte “motivul pentru care a fost mutat dosarul de la un complet la altul, însă sper ca inspecţia Consiliului Superior al Magistraturii să clarifice acest aspect. Dacă inspecţia CSM constată că a fost încălcată prevederea legală privind distribuţia aleatorie a dosarelor, această instituţie va lua măsurile care se impun”. Ministrul justiţiei sublinia “încă o dată că nu am intervenit în nici un fel în procesul părinţilor mei”. “Despre existenta unei notificări, părinţii mei au aflat în anul 2000, la declanşarea procesului de revendicare. Pe notificarea respectivă apare menţiunea «prin afişare», neexistînd dovada înmînării acesteia”, a precizat ministrul. În plus, Monica Macovei se arată intrigată de sfatul dat de magistraţii instanţei supreme Anei Maria Petrini de a se adresa Curţii Europene pentru Drepturile Omului, unde ministrul a pledat ca avocat în cauze privind restituirea imobilelor naţionalizate. “Precizez din experienţă că aceasta nu este o practică obişnuită, întrucît autorităţile naţionale sunt primele chemate să asigure respectarea drepturilor cetăţenilor”, a spus ministrul.
În 8 noiembrie 2005, preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România, Viorica Costiniu declara, referindu-se la faptul că Macovei a transmis comunicatul cu antetul ministerului: “Doamna Macovei a transformat o problemă personală, privată, într-una oficială. Trebuia să răspundă într-un cadru privat. Bănuiesc că are sfătuitori nu tocmai buni”.
În 9 noiembrie 2005, preşedintele Dan Lupaşcu a anunţat că Consiliul Superior al Magistraturii a decis “declanşarea cercetării prealabile disciplinare” a persoanelor implicate în distribuirea dosarului privind revendicarea imobilului naţionalizat în care locuiesc Silvia şi Vasile Gherghescu, părinţii ministrului Monica Macovei. Verificările inspectorilor CSM îi vizează în principal pe judecătorii Dănuţ Cornoiu, preşedintele Secţiei Civile, şi Luana Stancu, preşedintele completului şi pe judecătoarele Ioana Surdescu şi Filofteia Cizmaru, care au acceptat să judece un dosar ce nu le fusese repartizat spre soluţionare. În 9 noiembrie 2005, Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) a luat atitudine în cazul judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) care au judecat într-un mod dubios un proces prin care au dat câştig de cauză părinţilor ministrului Justiţiei, Monica Macovei. Astfel, AMR a adresat Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) care efectuează o anchetă în acest caz o serie de întrebări. Prima întrebare se referă la posibila legătură dintre mutarea judecătoarei Luana Stancu de la Secţia Comercială la Secţia Civilă, unde s-a judecat dosarul în cauză, având în vedere că acest transfer “care se poate face doar cu acordul celui în cauză” s-a comis exact în perioada preluării dosarului de completul condus de magistratul respectiv. O a doua întrebare pusă de AMR vizează o posibilă relaţie personală a judecătorilor cu una din părţile din dosar, situaţie în care ar fi trebuit să existe cereri de abţinere. Totodată, AMR mai arată, în adresa trimisă CSM, că magistraţii s-au arătat contrariaţi de unele dispoziţii ale deciziei date în cazul părinţilor ministrului Justiţiei şi solicită Înaltei Curţi să precizeze dacă este vorba de o decizie de îndrumare “care ar trebui aplicată de toate instanţele din România, în sensul de a trimite cetăţenii direct la Strasbourg pentru a-şi căuta dreptatea ” sau este vorba de un caz singular.
În 28 noiembrie 2005, Departamentul Naţional Anticorupţie a declanşat verificări cu privire la modul în care cei patru judecători. Actele premergatoare vizează modul în care preşedintele Secţiei Civile din Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Danuţ Cornoiu, precum şi judecătorii Luana Stancu, Ioana Surdescu şi Filofteia Cismaru au ajuns să contrazică doua sentinţe favorabile opozanţilor părinţilor actualului ministru al Justiţiei.
În 2 decembrie 2005, magistratul Luana Stancu a fost propusă de colegiile de conducere care le reprezintă pentru acordarea decoraţiei “Meritul Judiciar”. Aceasta distincţie, una dintre cele mai importante în sistemul judiciar românesc, este acordată de preşedintele României, Traian Băsescu.
Comisia de Disciplină a CSM a decis în 20 decembrie 2005 să sesizeze Secţia pentru judecători cu acţiune disciplinară împotriva lui Danuţ Cornoiu şi a Luanei Stancu de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acuzaţi că au intervenit pentru ca acest dosar să fie soluţionat de un alt complet de judecata decît cel la care fusese repartizat iniţial. Pe de altă parte, inspectorii au constatat că ministrul justiţiei, Monica Macovei, nu a influenţat în niciun fel parcursul dosarului şi nu a avut niciun fel de implicare în acest incident.
În 24 ianuarie 2006, Departamentul Naţional Anticorupţie a anunţat că şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului General în ceea ce priveşte soluţia prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat cîştig de cauză părinţilor ministrului Justiţiei, Monica Macovei. Cu toate ca procurorii anticorupţie nu au descoperit fapte de corupţie, ei au constatat elemente constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu. Din cercetările DNA a mai rezultat faptul că soţul judecătoarei Luana Stancu a suferit în iulie 2005 o intervenţie chirurgicală la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. Coordonatorul echipei de chirurgi era medicul Bogdan Valeriu Popa, cel a cărui mama locuia în acelaşi imobil cu părinţii ministrului Macovei şi era parte în dosarul în cauză.
Judecătoarea Luana Stancu a reuşit în 25 ianuarie 2006 să scape şi de sancţiunea disciplinară prin pensionare. Acţiunea disciplinară care se află pe rolul Secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) cu termen de judecata la 31 ianuarie, a rămas astfel fără obiect.
În 22 februarie 2006, Monica Macovei a fost întrebată de deputatul PSD Victor Ponta daca n-ar da dovada de maximă moralitate prin restituirea în natura a imobilului cîştigat în instanţă de părinţii ei către proprietarii de drept. “Am să iau în considerare aceasta sugestie”, a spus ministrul.
În 28 februarie 2006, audiat de membrii Comisiei de judecători din cadrul CSM, preşedintele Secţiei civile de la instanţa supremă, Dănuţ Cornoiu, a spus că grefiera Camelia Coman i-ar fi comunicat faptul ca judecătoarea Stancu s-ar fi interesat de dosarul casei părinţilor Monicăi Macovei. Pe de altă parte, şeful Secţiei civile şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a afirmat că judecătoarea Luana Stancu ar fi avut un interes personal în soluţionarea dosarului privind imobilul în cauză.
În 28 martie 2006, judecătorul Dănuţ Cornoiu – şeful secţiei civile a instanţei supreme – a fost exclus din magistratură după ce Camera de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a încheiat audierile în cazul locuinţei părinţilor ministrului Macovei.
Scandalul Patriciu
În 24 martie 2004 Parchetul Naţional Anticorupţie a început verificările în dosarul Petromidia.
În 17 ianuarie 2005, Ministerul Public a anunţat ca trei persoane sînt urmărite penal în dosarul privind privatizarea rafinăriei, dosar care între timp fusese preluat de la PNA de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În 29 martie 2005, Dinu Patriciu a fost pus sub acuzare pentru evaziune fiscală, spălare de bani şi înşelăciune.
În 26 mai 2005, Dinu Patriciu a fost audiat timp de 18 ore de procurorii instanţei supreme, iar în 27 mai a fost reţinut de procurori. O zi mai tîrziu a fost eliberat, cercetările urmînd a fi făcute în stare de libertate.
În 27 mai 2005, premierul Tăriceanu i-a telefonat procurorului general, Ilie Botos, pentru a se informa cu privire la dosar. În aceeaşi zi Botoş l-a informat pe preşedintele Traian Băsescu că a fost sunat de premier şi i-a comunicat ce anume dorea Tăriceanu să afle. Informaţia a fost dată publicităţii în octombrie 2005, de fostul consilier de la Cotroceni, Elena Udrea.
În 1 noiembrie 2005, Ministrul Justiţiei a comentat, pentru Realitatea TV, cazul telefonului pe care premierul Tăriceanu i l-a dat procurorului general atunci când Dinu Patriciu a fost chemat la Parchet: “Acel telefon nu trebuia dat, chiar dacă nu exista intenţia de a interveni politic. Momentul intervenţiei, atunci cînd Dinu Patriciu a fost reţinut, era nepotrivit. A fost o greşeală!”, a spus Monica Macovei.
În 24 ianuarie 2006 presa a dezvăluit că la numai cîteva zile după reţinerea lui Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu şi Monica Macovei s-au întîlnit cu acesta la Palatul Victoria pentru a discuta dosarul instrumentat de Parchet. În cele din urmă toţi trei au recunoscut că această întîlnire a avut loc, fiecare avînd însă propria sa versiune privitoare la data în care a avut loc întîlnirea, la iniţiatorul ei şi la felul în care s-a desfăşurat.
Dinu Patriciu a declarat iniţial că întîlnirea a avut loc “la solicitatea primului-ministru”, iar apoi că, de fapt, “la solicitarea mea, am fost chemat de premier”. Monica Macovei declară că a participat la discuţie numai pentru ca a fost „convocată de premier”. Premierul Călin popescu Tăriceanu declară că întîlnirea a avut loc “la solicitarea preşedintelui Rompetrol”. Cînd s-au întîlnit? “Prin martie-aprilie, cam aşa ceva”, spune Patriciu; “la începutul lunii iunie”, conform Monicăi Macovei; “undeva în cursul lunii iunie”, precizează premierul Tăriceanu. Precizarea lui Tăriceanu este nuanţată de Dinu Patriciu care îşi aminteşte brusc că s-au întîlnit nu prin martie-aprilie ci fix “la începutul lunii iunie, înainte de prezentarea în Parlament a pachetului de legi privind reforma în Justiţie”.
În 25 ianuarie 2006, Premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat la postul de radio Guerilla, că ministrul Justiţiei ştia despre subiectul întâlnirii care a avut loc în luna iunie 2005 la Guvern cu preşedintele Rompetrol, Dinu Patriciu, deşi Monica Macovei susţine contrariul. “Nu aveam de ce să-i ascund acest lucru, din contră, am avertizat-o dinainte că în contextul dat ar fi util să facem o întâlnire şi să ascultăm care este punctul de vedere al companiei”, a spus Tăriceanu, precizând că Monica Macovei “fusese înştiinţată” despre conţinutul acestei întâlniri şi “nu a fost nici o surpriză”.
În 25 ianuarie 2006, Ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a negat că ar fi ştiut că urma să se întâlnească cu omul de afaceri Dinu Patriciu în cabinetul lui Tăriceanu, contrazicând astfel declaraţiile premierului: “Nu ştiu ce îşi aminteşte domnul Tăriceanu, dar eu, repet , că nu am fost informată despre prezenţa d-lui Patriciu la acea întâlnire la care am fost convocată la cabinetul premierului. Şi pentru că am auzit alegaţii că ar mai fi avut loc o întâlnire în noiembrie, în mod categoric eu nu m-am mai întâlnit – în această formaţie sau altă dată – cu dl Patriciu. Nu a mai existat o întâlnire, în noiembrie, cu mine”. “Eu am vrut să fiu zidul în care s-a oprit această discuţie şi nu am transmis nimic mai departe către procurori. Nu am vrut prin aceasta să se creeze vreo presiune cât de mică asupra procurorilor care lucrează în acest dosar şi, în general, asupra tuturor procurorilor. Cel mai important este că de la mine nu a plecat nici un mesaj către procurori. Nu a avut nici o consecinţă întâlnirea. Se şi vede, deoarece de atunci tot lucrează în acest dosar” – a declarat ministrul Monica Macovei.
În 25 ianuarie 2006, prezenţa ministrului Justiţiei la întrevederea dintre premier şi Dinu Patriciu a fost criticată în şedinţa de plen a CSM. Lidia Bărbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a întrebat-o pe Monica Macovei dacă crede că are o problemă de etică. Răspunsul negativ al ministrului Macovei a făcut-o pe Bărbulescu să răspundă: “Asta la tupeul pe care îl aveţi”. La rîndul ei, preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România, Viorica Costiniu, a sugerat că ministrul Justiţiei ar trebui să îşi prezinte demisia. “Onoarea se poate avea în vedere ca om şi ca ministru. Daca domnia sa îşi pune aceasta problemă, poate că nu ar strica să o expună public”, a recomandat Costiniu. “Pe noi, judecători şi procurori, nu ne poate prosti. Variantele diferite de cum s-au întîlnit în acel birou de cugetare dovedesc că realitatea este cu totul alta”, a declarat Costiniu. Preşedinta AMR a subliniat că asociaţia pe care o coordonează “nu înţelege” de ce ministrul Justiţiei a fost prezent la astfel de discuţii, “care nu ar trebui să aibă loc, cînd se îmbină interesele persoanelor cu chestiuni de stat” şi cînd se discută “cu cei care sunt subiecţii actului de Justiţie”.
În 25 ianuarie 2006, Traian Băsescu a declarat, referitoar la întîlnirea Tăriceanu – Macovei – Patriciu: “Guvernul are conduita lui. Şi mie mi-a solicitat Dinu Patriciu o audienţă şi am preferat corespondenţa scrisă cu domnia sa. Fiecare instituţie îşi stabileşte standardele.” Întrebat dacă este normal ca ministrul Justiţiei să discute cu un urmărit penal cazul acestuia, Băsescu a răspuns: “Este la aprecierea ministrului Justiţiei”.
În 26 ianuarie 2006, Monica Macovei a declarat, într-un interviu pentru Jurnalul naţional: “Am spus mai multor persoane despre aceasta întîlnire. Dar vreau să vă spun un singur lucru: eu nu sunt un om slab şi prin urmare pot să mă descurc. Nu m-am lăsat influenţată în nici un fel deşi, repet, n-a fost nici o încercare de a fi influenţată.” “Asupra justiţiei n-are cum să se reflecte în nici un fel, pentru ca justiţia nu a avut de suferit în nici un fel şi asta e cel mai important lucru. Mai departe asupra mea nu văd de ce să se reflecte în mod negativ, pentru că am spus adevărul: nu m-am dus la o întîlnire cu Dinu Patriciu, pentru că nu m-as fi dus la o astfel de întîlnire. Şi cu asta punct. Nu are de ce să afecteze procesul de integrare, pentru că justiţia a fost independentă în acest caz, şi-a continuat cercetările, de la mine n-a pornit nici un mesaj.“
În 30 ianuarie 2006, a apărut în Jurnalul naţional un articol potrivit căruia Dinu Patriciu s-ar mai fi întîlnit de 5 ori la sediul Guvernului cu Tăriceanu şi Macovei: pe 28 decembrie 2004, pe 12 aprilie 2005, pe 26 mai 2005, pe 8 septembrie 2005 şi pe 3 octombrie 2005. Şi Tăriceanu şi Macovei şi Patriciu au negat că ar fi existat aceste întîlniri.
În replică Dinu Patriciu a dovedit cu paşaportul ca pe 28 decembrie 2004 nu se afla în ţară.
În 30 ianuarie 2006, primul ministru a declarat ca se încearcă o manipulare pe acest subiect însă a apreciat că presa ar trebui să o întrebe pe Macovei dacă a mai avut şi altă întîlnire cu Patriciu în afară de cea pe care a menţionat-o.
În replică, ministrul Justiţiei i-a cerut şefului Guvernului să nu mai facă presupuneri în legătură cu agenda întîlnirilor sale. “Nu am avut nici o altă întîlnire cu Dinu Patriciu şi cu primul-ministru. Îi cer primului-ministru să nu mai facă presupuneri în legătură cu agenda întîlnirilor mele”
În seara zilei de 30 ianuarie 2006, Premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat la întoarcerea de la Viena, că ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a reacţionat “cu oarecare pripă” atunci când i-a cerut să nu-i mai stabilească agenda. Tăriceanu a afirmat că Monica Macovei “ar trebui să citească cu mai multă atenţie” declaraţiile sale sau să se informeze, dându-i un telefon pentru a-l întreba ce a spus, înainte de a reacţiona public. “Probabil că este într-o perioadă de tensiune. Este de înţeles”, a spus primul-ministru.
În 30 ianuarie 2006, a apărut în Gândul un articol în care se susţinea că, potrivit unor surse judiciare şi politice Ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a minţit în scandalul întâlnirii pe care a avut-o cu premierul Călin Popescu Tăriceanu şi omul de afaceri Dinu Patriciu, ministrul Justiţiei acţionând cu toate forţele şi pe toate planurile pentru a-i uşura situaţia penală inculpatului Dinu Patriciu. Monica Macovei ar fi trimis două materiale, unul la Palatul Victoria şi unul la Palatul Cotroceni, materiale în care înfierează activitatea procurorului Adriana Cristescu în dosarul Rompetrol şi propune numirea unui alt procuror care să soluţioneze cauza respectivă. Astfel, ministrul Justiţiei susţine că “în interesul aflării adevărului, cu respectarea principiului imparţialităţii se impune cu necesitate ca în cauză să fie delegat în vederea efectuării urmăririi penale un procuror a cărui conduită procesuală să respecte în totalitate normele legale ce reglementează materia efectuării urmării penale”. Monica Macovei le povesteşte premierului Tăriceanu şi preşedintelui Băsescu despre încălcări ale legii care “au fost învederate procurorilor în mod constant pe parcursul urmăririi penale de către apărătorii dlui Dan Costache Patriciu”.
Şi Monica Macovei, şi Administraţia Prezidenţială, şi Guvernul au infirmat existenţa materialelor despre care vorbea Gândul.
În 1 februarie 2006, Gândul şi-a cerut scuze: “Conducerea ziarului “Gândul” prezintă scuze şi îşi exprimă regretul faţă de doamna ministru Monica Macovei şi faţă de cititorii Gândului pentru articolul “Monica Macovei le-a scris lui Băsescu şi Tăriceanu că trebuie să i se ia dosarul procuroarei care-l anchetează pe Patriciu”, insuficient documentat şi argumentat, pe de o parte, redactat în termeni sentenţioşi, acuzatori fără rezervă, pe de alta, scris de ziarista Gabriela Ştefan şi apărut în numărul de luni, 30 ianuarie”.
În 1 februarie 2006, Jurnalul naţional a publicat un articol potrivit căruia surse politice, confirmate de surse judiciare, au spus despre alte cîteva întîlniri pe care le-ar fi avut ministrul Justiţiei, Monica Macovei, cu unul dintre apărătorii lui Dinu Patriciu, avocatul Ovidiu Buduşan. Întîlnirile ar fi avut loc la biroul lui Mircea Toma de la Agenţia de Monitorizare a Presei. În convorbiri, cei doi lăsaţi singuri ar fi abordat cazul Rompetrol. Pentru a verifica aceste informaţii, am încercat să-i contactam pe cei trei.
În replică, Mircea Toma a declarat că “nu numai că nu s-au întâlnit niciodată acolo, dar nici biroul cu pricina nu există”.
În 6 februarie 2006, Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presă (CRP) a dat publicităţii un comunicat în care anunţa că a “apreciat” faptul ca ziarul “Gândul” a prezentat “prompt” scuze publice după “greşeală deontologică” din 30 ianuarie, cînd ziarul a publicat articolul: “Monica Macovei le-a scris lui Băsescu şi Tăriceanu că trebuie să i se ia dosarul procuroarei care-l anchetează pe Patriciu”, fără să aibă însă şi dovezi. Totodată, “CRP mai consideră că recunoaşterea publică a erorilor contribuie la îmbunătăţirea calităţii presei româneşti”. În ceea ce priveşte informaţiile publicate de Jurnalul naţional, CRP a considerat că nu se poate pronunţa cîtă vreme SPP şi Guvernul refuză accesul la informaţii publice, prin care ziarul ar putea dovedi cele cinci întîlniri ale triunghiului Macovei-Tăriceanu-Patriciu.
În 23 martie 2006, inspectorii CSM au prezentat Consiliului o notă referitoare la întîlnirea dintre Macovei, Tăriceanu şi Patriciu. Inspectorii CSM au stabilit că întîlnirea dintre premierul Tăriceanu, ministrul Justiţiei şi Dinu Patriciu a fost percepută de anchetatorii cazului Rompetrol ca o presiune indirectă asupra magistraţilor, creîndu-le totodată un “disconfort psihic”. “Atmosfera în care s-a derulat ancheta în dosarul 111/P/2004 a fost caracterizată în unanimitate de procurorii implicaţi ca fiind una negativă, perturbatoare, marcată de un pronunţat sentiment de presiune indirectă exercitată asupra lor prin diverse modalităţi. Concret, aceştia au făcut referiri la: declaraţiile publice ale unor politicieni, la întîlnirea care a avut loc la Guvern între primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu, ministrul Justiţiei, Monica Macovei, şi Dan Costache Patriciu, precum şi la modul de reflectare în mass-media a activităţilor desfăşurate”. Inspectorii subliniază că, indiferent de obiectul discuţiilor, avînd în vedere funcţiile deţinute de cei doi demnitari, întîlnirea cu Patriciu, cercetat în cauza “Rompetrol”, a fost de natura să producă o stare de tensiune şi de demobilizare a procurorilor şi judecătorilor, aspect care a fost relevat de procurorii anchetatori în discuţiile purtate cu inspectorii. Pe de altă parte, şi susţinerea primului-ministru că statul român va fi acţionat la CEDO de la Strasbourg a fost de natură să exercite, indirect, o presiune asupra procurorilor şi judecătorilor, mai arată inspectorii. Anchetatorii au mai afirmat, în faţa inspectorilor CSM, că aprecierile mass-media faţă de cazul Patriciu “au fost de natură să exercite asupra lor şi a familiilor lor o presiune indirectă”.
În 28 martie 2006, Jurnalul naţional a dat în judecată Guvernul în urma refuzului acestuia de a pune la dispoziţie Registrul de intrare-ieşire de la Palatul Victoria cuprinzînd perioada 26 decembrie 2004 – 31 ianuarie 2006. Potrivit Jurnalului naţional, documentul solicitat ar fi făcut lumină în scandalul întîlnirilor de taină ale premierului Tăriceanu, ministrului Justiţiei, Monica Macovei şi omului de afaceri Dinu Patriciu, inculpat în dosarul Rompetrol.
Conflictul Monica Macovei – UDMR
Într-un interviu publicat în 25 aprilie 2006 în Evenimentul zilei, ministrul Justiţiei a afirmat că UDMR s-a opus „constant şi cel mai vehement“ proiectelor de lege promovate de minister. Macovei a precizat că este vorba de opoziţie în interiorul şedinţelor de guvern, făcînd astfel referire directă la vicepremierul Béla Markó. În Parlament, a mai spus Macovei, „rezistenţa la astfel de măsuri pare că se lăţeşte“.
Criticile ministrului au produs iritare în tabăra UDMR, Marko Bela cerîndu-i colegei sale din Guvern să îşi ceară neîntîrziat scuze. “Domnia-sa, nereusind să impună anumite proiecte, proaste de altfel, acum a început să îşi descarce nervii pe maghiari”, a declarat Marko Bela. Liderul UDMR i-a atras atenţia ministrului că trebuie să decidă dacă poate sau nu să colaboreze într-o Coaliţie. “Resping o astfel de atitudine faţă de o formaţiune politică a Coaliţiei, din care face parte şi doamna Macovei, şi îmi pare rău că a preluat şi dînsa o atitudine anti-maghiară şi anti-UDMR şi că, de atît de multe ori, în acest deceniu şi jumătate, cînd noi, maghiarii, ne trezim că suntem făcuţi ţapi ispăşitori pentru insuccesul unui politician”, a arătat Marko. Pe de altă parte, liderul UDMR i-a pus lui Macovei eticheta de certăreaţă. “Doamna ministru s-a certat cu toata lumea. (…) Domnia sa crede că numai dînsa are dreptate şi deţine adevărul, şi nu o interesează opinia altora. E păcat, pentru că e o persoană care s-a angajat să eficientizeze lupta pentru combaterea corupţiei”, a declarat Marko Bela.
Un răspuns dur la criticile lui Macovei a venit şi din partea deputatului UDMR Kelemen Hunor. El a spus ca ministrul Justiţiei reprezintă pentru Uniune, “cea mai mare dezamăgire” dintre toţi membrii Guvernului. “Noi aşteptam scuzele doamnei Macovei sau dovezile. Dacă nu vine nici cu scuze, nici cu dovezi, atunci înseamnă că într-adevăr a rămas cu mentalitatea de procuror comunist, care poate să arunce acuze gratuite, mincinoase, fără să aducă dovezi şi nici nu este în stare să ceară scuze”, a spus Kelemen, potrivit Rompres. Deputatul a acuzat lipsa unei colaborări cu ministrul Justiţiei la nivelul coaliţiei guvernamentale. “Noi vrem să discutam în Coaliţie aceste proiecte, iar dacă cineva îndrăzneşte să spună ceva despre aceste proiecte ale sale, despre ideile şi enunţurile domniei sale, atunci e foarte supărată”, a ironizat-o Kelemen pe Monica Macovei.
Ministrul Justiţiei, Monica Macovei a răspuns la declaraţiile liderilor UDMR. “Mă aşteptam din partea UDMR la o evaluare a atitudinii şi activităţii legislative şi nu la replici ofensive şi fără conţinut. A devenit o modă să se spună că proiectele pe care le-am iniţiat sunt ori neconstituţionale, ori “proaste”, afirmaţii care pot ascunde de fapt o opoziţie la anumite prevederi”, a declarat ministrul Justiţiei. “Ultimul raport al misiunii de monitorizare din luna martie aduce o singură critică majoră României, şi anume fragilitatea sprijinului politic al luptei împotriva corupţiei, iar UDMR, şi nu numai, a contribuit la această concluzie. Raportul invocă în principal neaprobarea Ordonanţei de Urgenţă privind înfiinţarea DNA de către Senat ( când cei mai mulţi reprezentanţi ai UDMR au lipsit, cu dl Marko Bela în frunte, iar cei prezenţi nu au votat pentru Ordonanţă) şi refuzul plenului Camerei Deputaţilor de a aproba efectuarea percheziţiei la imobilele dlui Adrian Năstase, când, cu o singură abţinere, deputaţii UDMR prezenţi la dezbatere au votat pentru vot secret. De ce nu au vrut un vot transparent?”, a continuat Macovei.
Monica Macovei a afirmat faptul că, în primăvara anului 2005, senatorii UDMR au contribuit la “schimbarea formularelor declaraţiilor de avere, scoţând din acestea colecţiile de artă, bijuteriile, veniturile realizate de copiii aflaţi în întreţinere. etc. Iar acum, senatorul Gyorgy Frunda a depus o iniţiativă legislativă prin care vrea să schimbe procedura de numire a procurorului general şi a celorlalţi procurori şefi din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv a celui al DNA. Iniţiativa legislativă a dlui Frunda elimină principiul răspunderii pentru lipsa de eficienţă în sistemul parchetelor şi, de altfel, contravine afirmaţiei comisarului Franco Frattini, care a cerut în luna martie să nu se schimbe această procedură. Şi lista poate continua, de exemplu, cu amânarea discutării în Guvern a proiectelor de lege privind finanţarea partidelor politice şi înfiinţarea Agenţiei de Integritate”. “Nu am de ce să cer scuze UDMR. Liderii UDMR ar trebui mai degrabă să convingă populaţia că declaraţiile de luptă cu corupţia se regăsesc şi în acţiunea parlamentară a UDMR”, a încheiat Monica Macovei.
La începutul lui iunie 2006, înfiinţarea Agenţiei de Integritate a stîrnit noi contre între Monica Macovei şi UDMR. Ministrul justiţiei a acuzat UDMR că vrea să elimine din lege tocmai prevederile care îi dau greutate legii. De cealaltă parte, UDMR nu este de acord ca instituţia să împrumute atribuţii ale poliţiei sau ale procuraturii. Ministrul justiţiei a precizat că UDMR vrea să dărîme esenţa Agenţiei de Integritate şi că, dintre toate partidele care au adus obiecţii proiectului înfiinţării instituţiei, cele mai multe au venit din partea oamenilor lui Marko Bela. “UDMR propune să scoatem incompatibilităţile din aria de competenţă a agenţiei, adică să nu le verifice. De asemenea, propun eliminarea acelor prevederi care stipulează că agenţia să controleze declaraţiile de avere”, a declarat ministrul justiţiei, care a adăugat că, potrivit udemeriştilor, o altă prevedere care ar trebui eliminată din lege este aceea care presupune o sancţiune disciplinară în cazul unei incompatibilităţi. Macovei a completat ca UDMR nu doreşte nici controlul averilor soţului sau soţiei. “Nu voi ţine cont de acele obiecţii care dărîmă tocmai ceea ce îi dă esenţa acestei instituţii” a asigurat ministrul justiţiei.
Preşedintele UDMR, Marko Bela, nu a vrut sa comenteze acuzaţiile ministrului justiţiei. Potrivit lui Marko, UDMR este de acord cu înfiinţarea agenţiei, dar nu este de acord să împrumute o parte din atribuţiile sistemului judiciar. “După părerea noastră, este nevoie de o astfel de instituţie pentru că este nevoie de un control cît mai eficient al averilor şi incompatibilităţilor. Există într-adevăr unele divergente, dar ele sunt pe un anume paralelism intre instituţie şi sistemul judiciar. Nu suntem de acord ca agenţia să aibă funcţii ale poliţiei, ale procuraturii sau în afara sistemului judiciar”, a precizat Marko Bela.
În 20 iunie 2006, un proiect al senatorului UDMR Gyorgy Frunda privind numirea procurorilor-şefi la propunerea CSM şi nu a ministrului Justiţiei a fost susţinut în Camera Deputaţilor de UDMR, PC, PSD şi PRM. Cu toate că, iniţial, legea a fost adoptată pe articole în forma propusă de Frunda, din cauză că la votul final nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru aprobarea unei legi organice, legea a fost declarată respinsă, deputaţii au respins cu 151 de voturi “pentru”, 91 “împotriva” şi 10 abţineri, proiectul de lege al senatorului Gyorgy Frunda Fiind un proiect de lege organică, pentru care erau necesare 167 de voturi, proiectul a fost respins, deşi a întrunit mai multe voturi favorabile decît negative. În cursul dezbaterilor, senatorul UDMR Gyorgy Frunda a declarat că prin scoaterea procurorului general din subordinea Ministerului Justiţiei se asigură eficientizarea activităţii procurorilor pentru că “ministerul nu-i mai poate şantaja cu revocarea din funcţie dacă rechizitoriul nu este aşa cum vrea ministrul Justiţiei”.
Ca răspuns la proiectul lui Frunda, ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a declarat că are impresia că o parte dintre politicieni au interes să oprească DNA. Macovei a spus că ca o eventuală adoptare a acestuia de către Camera „nu este un pas împotriva corupţiei”. Ministrul a ţinut să precizeze că şi în Raportul de evaluare publicat de Comisia Europeană în mai se recomandă să nu se schimbe actuala procedură de numire a procurorului general şi a adjuncţilor acestuia, respectiv de către preşedintele ţării, la propunerea ministrului Justiţiei. De asemenea, Macovei a afirmat că şi comisarul european pentru Justiţie, Franco Frattini, a spus, când a vizitat România, că nu este bine să se schimbe actuala procedură. „Nu schimbi ceva ce merge bine decât dacă ai interes sa meargă prost. Se pare că o parte dintre politicieni au interes să oprească DNA”, a declarat ministrul Justiţiei.
Numirea lui Daniel Morar
Liviu Ciupe, fost director al Regiei de Drumuri şi Poduri Cluj, a fost arestat în anul 1999 pentru delapidare în baza unui mandat de cercetare în stare de arest preventiv semnat de procurorul Daniel Morar, şef al Secţiei Penale la Curtea de Apel Cluj, pentru o perioada de 30 de zile, sub acuzaţia de instigare la delapidare de fonduri din avutul statului în favoarea unei firme private, valoarea pagubei fiind stabilită la 156 milioane de lei, suma reprezentînd contravaloarea unei cantităţi de asfalt folosită la amenajarea unei parcări auto în arealul unui restaurant din Bistriţa.
O dată cu Liviu Ciupe a fost arestat şi Alexandru Slavita, care la vremea aceea îndeplinea funcţia de şef al Secţiei Drumurilor Naţionale Bistriţa, din cadrul DRDP Cluj.
Acuzaţia era că Liviu Ciupe a semnat situaţia de lucrări întocmită de o firma din Cluj pentru obiectivul amintit şi a fost suspectat de complicitate la delapidare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.
După patru luni de închisoare, cei doi au fost găsiţi nevinovaţi şi au fost puşi în libertate. Liviu Ciupe şi Alexandru Slavita au dat în judecată statul roman la CEDO. În luna februarie 2004, Ciupe a cîştigat procesul, statul român fiind obligat, prin sentinţă, la plata unor daune de peste două miliarde de lei, în timp ce Alexandru Slavita a primit despăgubiri de circa un miliard de lei.
În 26 iunie 2005, vicepreşedintele filialei judeţene Bistrita a PD, Liviu Ciupe, a declarat că va demisiona din partid dacă procurorul Daniel Morar, cel care l-a anchetat şi trimis după gratii timp de patru luni, în condiţiile în care a fost găsit nevinovat, va ajunge şef al PNA. Ciupe a declarat pentru Mediafax că nu i se pare normal ca un procuror care, în opinia sa, nu are ce căuta în magistratură, să fie chiar şeful PNA, cu atît mai mult, cu cît, de pe urma unei decizii greşite a lui Morar, Liviu Ciupe şi Alexandru Slavita au stat circa patru luni în închisoare, iar statul roman este obligat să plătească celor doi despăgubiri de circa trei miliarde de lei.
În 9 august 2005, în momentul nominalizării lui Daniel Morar, întrebată despre cazul Ciupe, Monica Macovei a răspuns iritată: “Există o diferenţă de probaţiune între arestări şi judecări! Eu îmi iau o răspundere cu această propunere, da?”
În 10 august 2005, în momentul audierii în CSM a lui Daniel Mora, preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR), Viorica Costiniu, a spus: “Trăim un regres al reglementarilor din legislaţie la fel ca în perioada Stoica şi Stănoiu. Ştim că domnul Botoş a fost prezentat cînd a fost numit procuror general la fel cum a fost prezentat domnul Morar de către Monica Macovei. CV-ul domnului Daniel Morar este unul normal. Sute de procurori au un asemenea CV. Lucrurile sunt discutabile în ceea ce priveşte criteriile de evaluare. Nu am văzut la acest dosar evaluarea făcută de CSM. Care au fost criteriile care au dus la diferenţierea candidaţilor şi alegerea lui Morar?” Viorica Costiniu s-a referit apoi şi la ultimele numiri în funcţie ale procurorilor generali. “Procurorul general numit de Valeriu Stoica este stoicoist, procurorul general propus de Stănoiu este stanoist, cel propus de Macovei este macovist”.
În 9 septembrie 2005, vicepreşedintele PD Ioan Oltean a declarat, la Bistriţa Năsăud, că ministrul Monica Macovei a făcut greşeala să se refere la cazul Ciupe, pronunţîndu-se într-un dosar nedefinitivat. Oltean a spus că într-o cauză care se află pe rol “nici măcar ministrul Justiţiei nu are voie să se pronunţe, putînd, în felul acesta, să influenţeze într-un fel sau altul instanţa care judecă”. “Personal, o rog pe doamna ministru să studieze dosarele care vizează faptele săvîrşite de Liviu Ciupe, pentru a constata exact starea de fapt, înainte de a afirma faptul că procurorul Daniel Morar este nevinovat şi că a instrumentat cauza respectivă în strictă concordanţă cu normele procedurale penale”, a adăugat Ioan Oltean.
Numirea lui Mircea Zărie
În 23 august 2005, a apărut în Gândul un memoriu adresat de Viorel Stanca, preşedintele PD Sălaj, Monicăi Macovei. Memoriu se referă la Mircea Zărie, numit de Macovei adjunct interimar al şefului PNA. Stanca a fost un timp directorul unei mari societăţi de producere şi desfacerere a alcoolului. În 1998, în urma unor controale ale Gărzii Financiare Mureş, s-a întocmit un dosar care a ajuns la Poliţie şi împotriva sa a început urmărirea penală pentru evaziune fiscală de circa 3 miliarde de lei. Preşedintele PD Sălaj susţine că un grup de producători de alcool l-au scos pe el ţap ispăşitor, pentru a-l face scăpat pe un timişorean, Peter Wilkovits. Stanca spune că Zărie, pe atunci adjunct al procurorului general al României, i-a cerut procurorului Călin Ştefănescu, de la Curtea de Apel Mureş, să-l scape pe Wilkovits. Şi asta, deoarece ar fi fost în relaţii foarte apropiate cu el. Ştefănescu a întocmit dosarul împotriva lui Stanca, însă instanţa a descoperit vicii mari de procedură (documente depuse tardiv, susceptibile de a fi falsificate), iar preşedintele PD a fost scos din culpă. În memoriul trimis lui Macovei, Stanca vorbeşte de sume mari de bani primite drept mită de cei ce au făcut ancheta, însă spune că nu poate furniza şi probe. În replică la acuzaţiile lui Stanca, Mircea Zărie a spus: “Nu am auzit niciodată de Stanca, iar despre Wilkovits nu ştiu nimic, ştiu că e din Timişoara, pentru că am lucrat acolo, şi am citit în ziar că ar fi fost arestat pentru o returnare de TVA. Dar nu-l cunosc”.
În 21 septembrie 2005, au avut loc la CSM dezbaterile cu privire la cele cinci propuneri ale ministrului Justiţiei pentru şefiile rămase vacante la DNA. Ex-adjunct al procurorului general al României Joiţa Tănase, Zărie a fost primul intervievat de Secţia Procurori a CSM. Ministrul Macovei l-a caracterizat pe magistrat drept procuror plin de calităţi, înzestrat cu o bogată experienţă în dosarele de corupţie şi crimă organizată. Procurorul general Ilie Botoş a vorbit pe acelaşi ton: “Domnul Mircea Zărie a dat dovadă de o capacitate deosebită de a realiza o eficacitate sporită la nivelul Parchetului”.
Liviu Dăscălescu, vicepreşedintele CSM, l-a întrebat însă pe Zărie ce dosare de corupţie sau crimă organizată a realizat vreodată. Acesta a stat pe gînduri preţ de un minut şi şi-a amintit de un singur flagrant, realizat “prin 90-93”. Apoi, Zărie a fost întrebat care au fost motivele pentru care a fost destituit, în anul 2001, din funcţia de adjunct al procurorului general al României, el arătînd că a fost chemat de Tănase Joiţa (procurorul general al României la acel moment), care i-ar fi comunicat textual: “Nu mai eşti”. “Fiecare îşi doreşte să lucreze cu persoane compatibile. Un procuror general adjunct trebuie să schimbe păreri. Joiţa Tănase simţea că nu sîntem compatibili”, a declarat Zărie. La capitolul “minusuri” pe care le-a avut pe vremea cînd a fost adjunct al procurorului general al României, Zărie a declarat că nu a putut să “penetreze cu dispoziţiile la nivelul şefilor de secţii şi birouri” care “sunt o casta”, că “există un cerc de rezistenţă” şi că îşi reproşează doar faptul că nu a sesizat acest cerc şi nimic mai mult.
Dăscălescu i-a reproşat lui Zărie faptul că în curriculum-vitae existent la mapa membrilor CSM nu sunt detaliate şi deplasările pe care le-a făcut în străinătate în calitate de procuror general adjunct, perioada în care pleca foarte des din ţară. Zărie a ocolit un răspuns concret. Întrebat ce rezultate a evidenţiat colegilor din Parchet din aceste deplasări, Zărie a spus: “Făceam un material”. Macovei a intervenit nervos: “Asta nu e interviu, astea sînt acuzaţii. Problemele personale rezolvaţi-le în afara CSM”. Dăscălescu i-a replicat şi el, neaşteptat, Monicai Macovei: “Sunt întrebări legate de toată activitatea domnului Zărie…” Macovei: “N-au relevanţă!” Dăscălescu: “Au foarte mare relevanţă pentru votul pe care-l dau eu. Pe vremea aceea, dumneavoastră nu eraţi la Parchet. Să punem întrebări în folosul dumneavoastră? Să fim cuminţi şi liniştiţi? Asta e problema dumneavoastră? V-au deranjat întrebările mele?” Macovei: “Aveţi o problemă personală, rezolvaţi-o afară. Profitaţi, domnule Dăscălescu. E fantastic!” Monica Macovei s-a declarat stupefiată. Dăscălescu: “Stupoarea este a dumneavoastră”. Macovei: “Mă ridic şi plec! Pentru istorii personale, afară!”
În urma audierilor, CSM a decis să nu dea avizul consultativ favorabil pentru numirea lui Mircea Zărie.
În 23 septembrie 2005, preşedintele Traian Băsescu a semnat decretele de numire în funcţii de conducere la Departamentul Naţional Anticorupţie a celor cinci procurori propuşi de ministrul justiţiei, Monica Macovei. Numai patru din cei aleşi pentru a ocupa posturile vacante din DNA primiseră aviz favorabil din partea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. Procurorul Mircea Zărie nu a fost validat pentru funcţia de prim-adjunct al şefului DNA. Cu toate acestea, fostul prim-adjunct al procurorului general al României a fost numit de Traian Băsescu. Astfel, la propunerea Monicăi Macovei, preşedintele României l-a numit într-o funcţie importantă pentru lupta cu marea corupţie tocmai pe cel care a fost acuzat în repetate rînduri în presa vremii de blocarea anchetei în Dosarul “Flota”. Cît timp a fost adjunct al procurorului general al României, atît pe vremea lui Mircea Criste, cît şi pe vremea lui Tănase Joiţa (care l-a şi demis), Mircea Zărie a fost în centrul cîtorva scandaluri de presă.
În 9 august 2005, în momentul desemnării lui Zărie ca adjunct al şefului DNA, Monica Macovei a declarat că “nu cunoştea” faptul că acesta fusese acuzat de îngroparea dosarului Flota.
Scandalul Flavius Crâznic
La sfîrşitul lui august 2005, Consiliul Superior al Magistraturii a declanşat verificările în cazul acuzaţiilor formulate din arest de un fost agent sub acoperire, care susţinea că trei poliţişti antidrog şi-ar fi însuşit, în urmă cu trei ani, şase kilograme de cocaină aduse de el din Venezuela. Informaţiile apărute în presă în legătură cu acest caz vizează şi rolul pe care l-a jucat procurorul Flavius Crâznic, devenit consilier al ministrului Justiţiei. Crâznic lucra, la acea vreme, în cadrul Secţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog din Parchetul General, unitate care coordona operaţiunile desfăşurate de poliţiştii antidrog. Fostul agent, Petre Dumitrescu, infiltrat în rândul traficanţilor de droguri din America de Sud sub numele de cod “Rodriguez”, îi acuză pe poliţiştii cu care a colaborat că i-ar fi luat valiza cu cocaină de la aeroportul Otopeni, în decembrie 2002, fără ca drogurile să mai fie găsite, iar pe procurorul care a instrumentat dosarul, de tăcere în această privinţă. IGPR a infirmat acuzaţiile formulate împotriva poliţiştilor antidrog. Pe de o parte, activităţile derulate în cauză au respectat legislaţia internă şi internaţională, conform IGP, iar pe de altă parte, autorităţile străine cu care anchetatorii români au colaborat nu au confirmat intrarea în ţară a cocainei care făcea obiectul operaţiunii. Petre Dumitrescu a fost pus sub acuzare, la câteva luni de zile de la întoarcerea sa din Venezuela, după ce a fost prins având asupra sa cinci mii de pastile de Ecstasy. Atât poliţiştii acuzaţi de fostul colaborator, precum şi procurorul Flavius Crâznic au negat cele reclamate de “Rodriguez”. Crâznic a precizat că aceste acuzaţii ar fi apărut pe fondul unor dispute personale, în rândul procurorilor.
În 6 septembrie 2005, Ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a declarat, într-o emisiune la Realitatea TV, că deţine documente care ar putea proba implicarea unor procurori din Parchetul General în fabricarea de probe împotriva procurorului Flavius Crâznic. Macovei a anunţat că va cere revocarea lui Botoş dacă se va dovedi că Parchetul a acţionat împotriva lui Crâznic.
În 16 februarie 2006, Guvernul la numit pe Flavius Crâznic în funcţia de membru al Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB).
Scandalul primelor pentru judecători
La sfîrşitul lui 2005, Ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a hotărât prin Ordin categoriile de persoane care vor beneficia de stimulente financiare pentru activitatea depusă. Astfel de stimulente băneşti au fost acordate doar judecătorilor cu o vechime de până la trei ani, funcţionarilor publici, personalului contractual, consilierilor de reintegrare şi salariaţilor ministerului. Ordinul ministrului Justiţiei a fost motivat prin faptul că s-au avut în vedere mai multe aspecte cum ar fi: sumele colectate privind taxele judiciare de timbru, numărul de persoane care pot beneficia de stimulente, numărul angajaţilor din sistem, nivelul de salarizare a acestora, precum şi activitatea depusă de angajaţi. Referitor la personalul care nu va putea fi stimulat financiar, ministrul Monica Macovei a precizat, în 4 ianuarie 2006, într-un comunicat de presă, că va ţine seama pe viitor, în funcţie de încasările realizate de fiecare unitate la acest fond şi de calitatea activităţii desfăşurate de personalul din sistemul judiciar. Această decizie a Ministerului Justiţiei a generat nemulţumiri în rândul magistraţilor, fiind sesizat în acest sens Consiliul Superior al Magistraturii.
În 5 ianuarie 2006, după apariţia scandalului în presă, MJ a adus precizări. “Pînă în prezent, potrivit Normelor interne privind repartizarea fondului de stimulente, nici un preşedinte de instanţă nu a solicitat stimulente pentru activitate deosebită care se încadrează în obiectivele din Planul de acţiuni privind reforma în justiţie”, se arată într-un comunicat al MJ. La data de 30 noiembrie 2005, sumele încasate erau sub nivelul necesarului de fonduri pentru a fi stimulat financiar, cu o sumă rezonabilă, tot personalul din sistemul justiţiei. “Conducerile unor tribunale nu au manifestat preocupare în colectarea fondurilor, încasările fiind sub 1% din total. De exemplu, Tribunalul Bucureşti nu a colectat nici o sumă de bani cu titlu de cheltuieli judiciare în cursul anului 2005”, se arată în comunicatul MJ.
În urma declaraţiilor ministerului, CSM s-a autosesizat şi a cerut lămuriri în acest sens Tribunalului Bucureşti. Instanţa a comunicat sumele pe care le-a strîns din aceste taxe, demonstrînd că ministrul justiţiei nu a spus adevărul.
În 24 ianuarie 2006: Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a analizat sesizarea transmisă de către un grup de 99 de magistraţ, cu privire la modul în care Ministerul Justiţiei a acordat stimulente salariale pentru anul 2005 numai judecătorilor cu o vechime de pînă la trei ani. Colegiul Director al CNCD a stabilit că, în situaţia prezentată, Ministerul Justiţiei se face vinovat de discriminare. Reprezentanţii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării au stabilit că “acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului vechimii şi fără o evaluare prealabilă, potrivit criteriilor prevăzute de actele normative, reprezintă o faptă de discriminare indirectă, conform prevederilor legale în vigoare”. Membrii Colegiului Director şi-au motivat decizia, precizînd: “criteriul vechimii în funcţie reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime în funcţie mai mare de trei ani, ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege, pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale.”
Scandalul Sonia Cososchi
În 23 ianuarie 2006, Conducerea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a început verificările în cazul Soniei Cososchi, candidată la funcţia de judecător care a fost respinsă pe motiv că a avut cancer la sîn. Regulamentul privind concursul de admitere în magistratura impune ca fiecare candidat admis să fie supus unor verificări medicale, în special din punct de vedere psihiatric şi psihologic. La baza discriminării a stat un ordin comun al Ministerelor Sănătăţii şi Justiţiei, dat de Monica Macovei şi Mircea Cinteza. E vorba de Ordinul nr. 548/363 din 13 aprilie 2005, privind constituirea comisiei medicale pentru examinarea medicală a persoanelor care urmează să fie numite magistraţi. Prin acest ordin comun se aprobă o listă de boli “incompatibile” cu calitatea de magistrat, printre ele figurînd şi existenţa unor tumori maligne, indiferent de localizare, de stadiu de evoluţie sau tratament. Deşi Sonia Cososchi a fost declarată însănătoşită, Serviciul de asistenţă medicală din cadrul Ministerului Justiţiei nu a fost de acord cu acest lucru şi a refuzat sa-i elibereze Soniei Cososchi – consilier juridic în Deva – fişa medicală necesară angajării în magistratură. În acest sens, serviciul medical a invocat Ordinul 548/363 din 13 aprilie 2005, ordin comun al Ministerelor Justiţiei şi Sănătăţii. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a fost deja sesizat cu acest caz şi a declanşat propriile investigaţii.
În urma scandalului, ministrul Justiţiei a dispus modificarea Ordinului 548 / 2005, nepublicat în Monitorul Oficial, dar care a stat la baza respingerii, şi a dispus verificări cu privire la persoanele care au decis ca Sonia Cososchi să nu fie declarată aptă pentru funcţia de magistrat. Totodată, printr-un comunicat de presă, ministrul Justiţiei Monica Macovei “îi cere scuze dnei Sonia Cososchi pentru neplăcerile create”.
Scandalul Şerbănescu
Într-un interviu publicat în 31 mai 2006 de Jurnalului Naţional, senatoarea PD Virginia Şerbănescu a acuzat-o pe Monica Macovei de santaj. Şerbănescu a acuzat-o pe ministrul Justiţiei ca a făcut presiuni pentru a-l determina pe fiul său, Marius Şerbănescu, să renunţe la acţiunea în instanţă, prin care atacase ca ilegal un ordin al ministrului. Ca “moneda de schimb” i s-ar fi oferit tînărului consilier juridic la Institutul Naţional de Criminologie, prin intermediul mamei sale, senatoare, un transfer. Virginia Şerbănescu denunţa presiunile telefonice la care ar fi fost supusă şi cerea demiterea Monicai Macovei. Prin purtătorul său de cuvînt, ministrul a recunoscut că a vorbit la telefon cu senatoarea, dar a negat orice şantaj ori presiune.
Virginia Şerbănescu a relatat astfel discuţia telefonică cu ministrul Macovei: Eu am zis: “Doamna ministru, am înţeles că vreţi să discutaţi cu mine”. Zice: “Da, îl mai interesează pe fiul dumneavoastră transferul la departamentul cetăţenie?”. Zic: “Doamna ministru, să-l întreb că nu ştiu”. Zice: “Îmi dă procedurile peste cap, mai are azi şi mîine să-şi retragă acţiunea!”. Respectiv 4 şi 5 mai. A sunat ca un ultimatum. “Chiar acum înainte de Raportul de ţară?”. Zic: “Doamna ministru n-are nici o legătură. Toţi vrem ca raportul de ţară să iasă bine. Este un anonim dacă vreţi. Să lăsăm justiţia să-şi spună cuvîntul!” . Cred că a repetat de cîteva ori dacă-l mai interesează transferul. I-am spus: “Vorbiţi cu el, el vă lămureşte”. Zice: “Pai a vorbit cu Kibedi şi i-a promis că-şi retrage acţiunea din justiţie”. I-am spus: “Nu ştiu ce a discutat… e major. Doamnă, dumneavoastră le-aţi retras dreptul de a merge la examenul acela!”. Mi-a zis că băiatul nu vrea să înveţe. I-am răspuns ca acolo sunt oameni cu masterate, cu doua licenţe, că nu cred că le e lor frică de un examen de capacitate. El a considerat că actul este ilegal… Zice: “Aaa, vrea să se razbune!”. Doamna ministru, zic, nu cred că se pune problema aşa! “Deci mai are azi şi mîine să-şi retragă plîngerea!” I-am spus “vorbiţi cu el că el ştie mai bine”. “M-am adresat pentru că ştiu ca l-aţi însoţit peste tot”, îmi spune. Eu am întrebat-o atunci: “Unde, doamna ministru? E major…”, dar nu a precizat. Tonul nu mi-a plăcut deloc. Cred că n-a depăşit condiţia de procuror comunist. Îmi pare rău ca am ajuns aici, asta este. Mi-a zis că va ieşi în presă şi va spune că nu vor să înveţe. Pai zic: “Oricum, examenul acesta trebuie să-l dea”.
Relaţia cu Viorel Hrebenciuc
În 23 octombrie 2005, senatorul PSD Rodica Stănoiu a declarat cadrul emisiunii Zig Zag cu Ion Cristoiu că: “Un lider important din PSD este un mare păpusar care îi spune «dragă Monica» ministrului Justiţiei şi care în ultimele săptămîni pe tabla mea de şah a apărut în cele mai grave momente ale mele. Este cancerul politicii româneşti, este unul care cade mereu în picioare. O să mă trezesc cu ameninţări. A contribuit la căderea PSD de la putere, mulţi colegi îl acuză. Observa cineva că într-o întîlnire se gudura pe lîngă preşedintele Băsescu. Ştiu că este foarte bun prieten cu persoane care-i sunt extrem de dragi şi de apropiate doamnei Monica Macovei”.
Procurorii din dosarul Flota
În octombrie 2005, Monica Macovei şi Daniel Morar au cerut CSM revocarea a 14 procurori din cadrul DNA. Printre aceştia şi Ioan Otel coautor la dosarul “Flota”.
În 29 noiembrie, ministrul Justiţiei Monica Macovei înainta CSM o notă prin care cerea eliberarea din funcţie a lui Gheorghe Drăghici, şeful Secţiei urmărire penală şi criminalistică din Parchetul instanţei supreme. Gheorghe Drăghici este cel care a finalizat rechizitoriul în dosarul Flota.
Mircea Zărie a fost propus de Monica Macovei pentru funcţia de adjunct al şefului DNA şi a fost numit în această funcţie de preşedintele Băsescu, în ciuda avizului negativ al CSM. Mircea Zărie a fost acuzat în repetate rînduri în presa vremii de blocarea anchetei în Dosarul “Flota”.
Dosarul stenogramelor PSD
La sfîrşitul anului 2004, 11 organizaţii neguvernamentale – Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH), Agenţia de Monitorizare a Presei, Alianţa Civică, Asociaţia Pro Democraţia, Asociaţia Revoluţionarilor fără Privilegii, Asociaţia Studenţilor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Centrul de Resurse Juridice, Fundaţia pentru o Societate Deschisă, Grupul pentru Dialog Social, Societatea Academică din România şi Societatea Timişoara – au depus o plîngere penală la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care solicita anchetarea urgentă a unor demnitari PSD în legătură cu celebrele stenograme.
Iniţial, la 28 decembrie 2004, lucrarea a fost repartizată Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului Înaltei Curţi, unde s-a format dosarul penal 5/P/2005. După Revelion, Parchetul Înaltei Curţi a pasat-o la PNA, argumentînd: “În urma evaluării conţinutului denunţului, potrivit dispoziţiilor art. 210 Cod Procedura Penală, referitoare la verificarea competenţei s-a constatat că aspectele sesizate pot întruni elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Prin ordonanţa nr. 5/P/2005 din 5 ianuarie 2005 cauza a fost declinată spre soluţionare Parchetului Naţional Anticorupţie”. Declinarea de competenţă a venit la o zi după ce ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a criticat Parchetul General pentru “blocajul” din acest dosar.
În 28 octombrie 2004, Monica Macovei a declarat că Coaliţia pentru un Parlament Curat va fi reprezentată de avocaţii APADOR-CH în procesele care îi vor fi intentate de candidaţii pesedişti. “Reacţia Uniunii Naţionale PSD+PUR este incredibilă. În loc să se lupte cu corupţii se luptă cu societatea civilă care încearcă să demaşte corupţia”, a spus Macovei. În opinia sa, “costurile politice ale coaliţiei PSD+PUR vor creste din cauza acestei acţiuni împotriva societăţii civile, pentru ca vor fi din nou acuzaţi că pun pumnul în gura libertăţii cuvîntului”. Conform unui comunicat remis de PSD, candidaţii Uniunii Naţionale PSD+PUR care se consideră a fi calomniaţi prin acuzele primite din partea Coaliţiei pentru un Parlament Curat vor deschide în perioada imediat următoare acţiuni în justiţie împotriva autorilor listelor pe care au fost înscrişi aceştia.
În 17 august 2005, PSD a acuzat-o, printr-un comunicat, pe Monica Macovei ca este unul dintre semnatarii denunţului în urma căruia s-a întocmit dosarul stenogramelor. “Aşa s-ar explica graba cu care se încearcă instrumentarea acestui caz şi punerea forţatşâă sub acuzare, chiar şi în lipsa totală de dovezi”, se arată în comunicat. “Urmărirea penală (împotriva Rodicăi Stănoiu şi a lui Florin Georgescu) a fost declanşată fără a exista cel mai mic indiciu ca membrii PSD puşi sub urmărire penală au săvîrşit fapte care să întrunească elementele constitutive ale vreunei infracţiuni. Fără dovada materială a săvîrşirii faptei, orice discuţie care se presupune că a avut loc este lipsită de sens”
În 29 noiembrie 2005, dosarul stenogramelor PSD a fost închis. Motivul acestei decizii a fost faptul că procurorii anticorupţie, care s-au ocupat de anchetarea cazului, au stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pe care le reclamau organizaţiile non-guvernamentale.
