În 12 ianuarie 2007, la 5 ani de la izbucnirea scandalului Armaghedon II, Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că în ancheta declanşată în 2002 la comanda lui Adrian Năstase nu s-a comis nici o ilegalitate. Parchetul General a decis neînceperea urmăririi penale împotriva tuturor procurorilor şi poliţiştilor vinovaţi de abuzurile săvîrşite în această anchetă. Justiţia “reformată” de Traian Băsescu şi Monica Macovei spală şi legitimează astfel justiţia lui Adrian Năstase şi a Rodicăi Stănoiu.
Scandalul Armaghedon II este probabil cel mai cunoscut caz de anchetă abuzivă realizată la comandă politică în timpul guvernării Năstase. În 16 ianuarie 2002 a fost publicat pe internet raportul Armaghedon II care cuprindea dezvăluiri referitoare la averea lui Adrian Năstase şi la afacerile în care acesta era implicat. (În paranteză fie spus, în raportul Armaghedon era vorba chiar despre fapte pentru care acum Adrian Năstase este cercetat penal).
În urma publicării raportului, parchetul şi poliţia au declanşat, la comanda lui Adrian Năstase, o anchetă stalinistă, cu arestări de pe stradă, percheziţii, reţineri, interogatorii, confiscări de documente, intimidări. Acestei anchete i-am căzut victime eu şi familia mea. Acuzaţia formulată la adresa mea a fost aceea de difuzare de informaţii false care aduc atingere siguranţei statului şi relaţiilor internaţionale ale României. Abuzurile au încetat doar după reacţia fermă a societăţii civile şi a presei.
În 4 martie 2002, eu şi familia mea am depus la Parchetul General o plîngere penală înregistrată cu numărul 12557 împotriva procurorilor ALEXANDRU ŢUCULEANU şi FLORIN ALEXANDRU CHICIU, împotriva secretarului de stat în Ministerul de Interne, generalul TOMA ZAHARIA, împotriva ofiţerilor de poliţie MIHAI ELISEI, MIHAI JURCA, FLORIN MANDA, IONEL COSTERETE TODEA şi LIVIU RADU, precum şi împotriva altor persoane din structura Parchetului General şi a Ministerului de Interne, a căror identitate nu o cunoşteam, dar care au participat la aşa-zisa “anchetă” în scandalul Armaghedon II.
Unul dintre cei mai vehemenţi critici ai abuzurilor săvîrşite de procurori şi poliţişti în ancheta Armaghedon II a fost Monica Macovei, la acea vreme preşedinta APADOR-CH. În 20 ianuarie 2002, într-o conferinţă de presă a Grupului pentru Dialog Social, Monica Macovei declara că demersul autorităţilor în cazul Armaghedon II este „tipic pentru o dictatură”. Tot atunci, Monica Macovei spunea că “cercetarea lui Mugur Ciuvică şi a lui Ovidiu Iane este un atac foarte grav şi nejustificat împotriva libertăţii de expresie. (…) Reacţia firească a unor procurori independenţi ar fi fost anchetarea cazurilor de corupţie ale politicienilor indicaţi în raport şi nu cercetarea celor care au făcut publice informaţiile. (…) Parchetul acţionează arbitrar în funcţie de interesele politice ale unui guvern sau ale altuia”. În 22 ianuarie 2002, cotidianul The New York Times publica o declaraţie a Monicăi Macovei, potrivit căreia „reţinerea lui Mugur Ciuvică reprezintă una dintre cele mai grave încercări de a pune botniţă presei de la căderea comunismului”.
Vorbele Monicăi Macovei din perioada în care reprezenta societatea civilă sînt contrazise însă de faptele procurorilor păstoriţi de ministrul Monica Macovei. Am primit răspunsul la plîngerea penală pe care am depus-o în 2002 după 5 ani, în ianuarie 2007. Potrivit Rezoluţiei semnate de Ion Mariţa, procuror în cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, toţi procurorii şi poliţiştii implicaţi în ancheta Armaghedon II au acţionat legal. Mai mult, potrivit procurorului Mariţa, vinovatul sînt tot eu, deoarece plîngerea mea nu e altceva decît „o încercare de transpunere a unor situaţii de fapt din sfera dezbaterii judiciare în cea a dreptului penal”(pag. 13 a Rezoluţiei Parchetului General) .
Potrivit concluziilor formulate de Parchetul General în 2007, presa şi societatea civilă, în frunte cu actualul ministru al Justiţiei, au bătut cîmpii în 2002 cînd condamnau public abuzurile comise de procurori şi poliţişti în ancheta Armaghedon II. Este evident, în acest moment, că reforma cu care se laudă Monica Macovei nu are nici o legătură cu realitatea din justiţia românească. Este inadmisibil şi jignitor să ne mîndrim cu reforma, vorbind de steguleţele UE, de dotarea cu calculatoare şi de renovarea cu sume uriaşe a unor sedii de instanţe, în timp ce Parchetul acoperă cu nesimţire ilegalităţi şi abuzuri flagrante.
Prin Rezoluţia din 12 ianuarie 2007, Parchetul General cu ale cărui realizări se laudă ministrul Macovei, stabileşte ca fiind legale următoarele fapte:
– încadrarea apariţiei pe internet a articolului Armaghedon II la infracţiunea de difuzare de informaţii false care aduc atingere siguranţei statului şi relaţiilor internaţionale ale României;
– reţinerea mea de către procurori şi poliţişti direct de pe stradă;
– justificarea percheziţiei realizate la domiciliul mamei mele printr-un control economic de rutină;
– percheziţia fără mandat făcută la domiciliul prietenei mele;
– refuzul de a acorda mamei mele şi prietenei mele dreptul de a vorbi cu cineva despre percheziţiile aflate în desfăşurare, inclusiv prin smulgerea firului telefonului mamei mele în timpul percheziţiei;
– întocmirea, în urma percheziţiilor, de procese verbale care conţin date false;
– reţinerea prietenei mele timp de 5 ore la Direcţia Cercetări Penale şi la Parchetul General:
– reţinerea mea timp de 6 ore la Parchetul General;
– începerea urmării penale fără verificări împotriva mea;
– instituirea împotriva mea a măsurii interzicerii de a părăsi localitatea;
– încălcarea constantă a prezumţiei de nevinovăţie în acest caz.
Argumentele folosite de procurorul Ion Mariţa în 2007 pentru a justifica abuzurile colegilor săi care au realizat ancheta Armaghedon II sînt copiate după argumentele lui Adrian Năstase, Toma Zaharia şi Alexandru Ţuculeanu , din 2002.
Procurorul Mariţa susţine că procurorii şi poliţiştii au acţionat legal deoarece „existau probe sau indicii temeinice că învinuitul (Mugur Ciuvică) a comis o faptă prevăzută de legea penală” (pag. 11 a Rezoluţiei Parchetului General). „Fapta” despre care vorbeşte procurorul Mariţa şi care, în opinia sa justifică pe deplin acţiunile autorităţilor împotriva mea şi a familiei mele, este publicarea pe internet, în ianuarie 2002, a unui articol despre averea şi afacerile lui Adrian Năstase. O asemenea „faptă” nu ar trebui să intereseze niciodată vreun poliţist sau procuror şi cu atît mai puţin să fie o scuză pentru abuzurile acestora.
A susţine, aşa cum face procurorul Mariţa, că apariţia unui articol despre primul ministru pe internet este suficientă pentru declanşarea urmăririi penale împotriva adversarilor politici ai acestuia poate fi corect în Cuba sau în Coreea de Nord, dar este inadmisibil într-un stat din Uniunea Europeană.
Ancheta în cazul Armaghedon II a fost făcută la comanda politică a premierului de la acea vreme, Adrian Năstase. În anul 2002, societatea civilă, presa, clasa politică, cu excepţia reprezentanţilor Partidului Social Democrat, au denunţat ancheta din acest caz ca fiind una abuzivă de la un capăt la celălalt. În ianuarie 2007, în plin ministeriat Macovei, Parchetul General stabileşte că poliţiştii şi procurorii implicaţi în cazul Armaghedon II şi-au făcut datoria şi au respectat legea.
În mai 2005, ministrul Monica Macovei susţinea necesitatea ca şefii Parchetelor să fie numiţi de ea şi nu de CSM prin „nevoia ca procurorii generali şi adjuncţii lor să răspundă pentru eficienţa instituţiilor pe care le conduc. (…) Ministrul Justiţiei, care propune procurorul general, poate să şi propună revocarea din funcţie a acestuia”.
Ministrul Justiţiei, Monica Macovei, este obligată acum fie să retracteze declaraţiile pe care le-a făcut în 2002 cu referire la ancheta din cazul Armaghedon II, fie să constate că Rezoluţia Parchetului General din 12 ianuarie 2007 legitimează anchetele abuzive făcute la comandă politică. În acest din urmă caz, conform propriilor ei angajamente, Monica Macovei trebuie să propună revocarea din funcţie a procurorului general Codruţa Kovesi, care se dovedeşte incapabilă să reformeze Parchetul pe care îl conduce.
Documente:
Rezoluţia Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 12 ianuarie 2007 poate fi găsită aici. Plîngerea penală pe care am depus-o în 4 martie 2002 poate fi găsită aici.
