Obsesia Voiculescu

În 15 octombrie 2009, Băsescu declară că el îl apreciază pe Iohannis, dar vina impardonabilă a acestuia este faptul că liderii opoziţiei au luat decizia nominalizării acestuia pentru funcția de prim ministru într-o întâlnire care s-a desfăşurat într-o clădire a unei companii, Grivco, care îi aparţine lui Dan Voiculescu. Acuzația lui Băsescu este cu atât mai absurdă cu cât el însuși fusese de mai multe ori la sediul Grivco în 2004, atunci când îl ruga pe Voiculescu să se alăture Alianței DA.

Începând cu episodul propunerii lui Klaus Iohannis ca premier, Băsescu îl identifică pe Dan Voiculescu drept principalul său adversar.

În 21 octombrie 2009, Traian Băsescu îşi depune candidatura pentru un nou mandat de preşedinte al României. Cu acest prilej, ţine un discurs de două-trei minute în care pronunţă de 3 ori numele lui Dan Voiculescu şi o singură dată numele principalului său contracandidat, Mircea Geoană, reprezentantul PSD.

În campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2009, Dan Voiculescu și Grivco sunt principalele teme ale candidatului Traian Băsescu. Dan Voiculescu nu candidează, iar compania sa, Grivco, nu are nicio legătură cu politica. Aceasta nu îl împiedică pe Băsescu, ca în 13 dintre cele 14 mitinguri la care participă în campania electorală, să se refere la Dan Voiculescu și la Grivco.
În discursurile ținute la mitingurile din campania electorală din 2009, Traian Băsescu pronunţă numele lui Dan Voiculescu de 47 de ori, aproape la fel de des ca pe cel al principalului său contracandidat la Preşedinţie, Mircea Geoană. De 10 ori, Băsescu vorbeşte în discursurile sale despre Grivco.

Într-un singur discurs, cel ținut la mitingul de la Tecuci, din 11 noiembrie 2009, Traian Băsescu pronunţă numele lui Dan Voiculescu de 8 ori, în timp ce numele contracandidatului său direct, Mircea Geoană, este pronunţat doar de 3 ori. Traian Băsescu: „Dincolo de majoritatea din Parlament, a fost o presiune extraordinară generată de trusturile de presă ale mogulilor: Voiculescu sau Sorin Ovidiu Vântu. (…) La fel fac televiziunile lui Voiculescu, Vîntu şi ziarele lui Patriciu acum. (…) Probabil vă întrebaţi de ce majoritatea aceasta condusă de Geoană, Voiculescu, Iliescu, Hrebenciuc, tot dărâmă guverne. (…) Domnul Voiculescu vrea să cumpere toate minele României. (…) Am stopat privatizările în favoarea lui Voiculescu. (…) Toată propaganda pe care o vedeţi la televiziunile lui Voiculescu … (…) În spatele lui Geoană îi veţi găsi şi pe Hrebenciuc şi pe Voiculescu. (…) Dacă aş fi vrut acest lucru, şi Vîntu şi Voiculescu îşi obţineau ce doreau.”

Mesajele electorale ale lui Traian Băsescu sunt tipic populiste. În 2009, el aruncă pe proprietarii de presă vina pentru toate relele din societatea românească (alături de Dan Voiculescu, mai sunt pomeniți, nu la fel de des, Dinu Patriciu și Sorin Ovidiu Vântu) și se prezintă ca reprezentantul poporului care, în numele poporului, luptă cu aceștia pentru binele poporului.

Ca un populist autentic, în mitingurile electorale şi în declaraţiile sale publice, Băsescu îi aduce lui Dan Voiculescu toate acuzele care îi trec prin minte: că e mogul, oligarh, rechin și mare magnat; că deţine un trust de presă; că este vinovat de pensiile mici şi de salariile mici din educaţie; că se întâlneşte cu oameni politici şi că vrea linişte şi compromis; că vrea să cumpere minele de sare și toate minele României; că e în spatele lui Geoană și al lui Iohannis; că este şeful majorităţii parlamentare; că are interese murdare; că ţine lucrurile pe loc; că face presiuni; că e nereformist; că l-a suspendat în 2007; că a dărâmat Guvernul Boc.