În 25 martie 2005, membrii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) au criticat amendamentele legislative propuse de Ministerul Justiţiei, în strategia anticorupţie pentru perioada 2005-2007, al cărei proiect era în dezbatere publică. Membrii Consiliului au apreciat ca strategia conţine inadvertenţe, incorelanţe cu alte legi şi că ridică probleme de buget. Primul punct dezbătut de CSM s-a referit la independenţa procurorului, membrii Consiliului căzînd de acord că trebuie modificată Constituţia, întrucît aceasta prevede ca judecătorii sînt independenţi, în timp ce procurorii, beneficiază numai de stabilitate. Membrii Consiliului au decis ca toţi procurorii ar trebui să iasă de sub autoritatea Ministerului Justiţiei, text aplicabil în prezent doar PNA, care este autonom. În partea a doua a şedinţei CSM – la care a participat şi ministrul Justiţiei, Monica Macovei – au atras atenţia asupra absenţei din strategie a problemei privind un spaţiu adecvat pentru Consiliu. În plus, ei au remarcat lipsa unor măsuri care să elimine discriminarea dintre magistraţi, în sensul aplicării tuturor aceluiaşi spor de 40 la sută. Supărat în urma acestor remarce, ministrul Justiţiei a arătăt că, dacă din cauza problemei spaţiului şi a banilor nu se poate face reformă judiciară în sistemul românesc, atunci membrii CSM vor fi cei care vor răspunde pentru ca “nu vor să facă reforma”. “Atunci o să transmit că nu vreţi să faceţi reforma fără astea. Să răspundeţi voi că nu vreţi să faceţi reforma”, a spus Macovei. “Mi-e jenă de acest Consiliu care nu se gîndeşte decît la sediu şi la banii pe care îi va primi”, a declarat Monica Macovei. Starea de tensiune se crease în momentul în care Monica Macovei a apărut, la orele prînzului în CSM şi a constatat că membrii Consiliului tocmai plecaseră la masă de cîteva minute. Cînd au revenit, aceştia au fost imediat apostrofaţi şi a început cearta.
În 19 aprilie 2005, Preşedintele Traian Băsescu i-a anunţat pe membrii CSM că Monica Macovei are toată susţinerea sa şi a Alianţei PNL-PD şi că în nici un caz nu va fi înlocuită din funcţie. De aceea, şeful statului le-a cerut “să renunţe la orgolii” şi să colaboreze cu ministrul Justiţiei. “Găsiţi o formula de colaborare”, a cerut Traian Băsescu. În acest moment, unul dintre membrii Consiliului a intervenit, spunînd că şi CSM ar dori să se bucure de susţinerea preşedintelui ţării. Băsescu a răspuns că CSM are susţinere “a priori”, dar că “ţi se lipesc de suflet” instituţiile eficiente. “Deocamdată, eficienţă am remarcat la ministrul Justiţiei”, a adăugat Traian Băsescu, precizînd că a primit semnale în acest sens atît în ţară, cît şi la Bruxelles. El a mai spus ca în privinţa altor părţi ale Justiţiei nu are acelaşi tip de feed-back. În 27 aprilie 2005, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a decis ca răspuns la sesizarea făcută cu o săptămînă în urmă de ministrul Justiţiei, Monica Macovei, că nu sunt vacante cele patru posturi de conducere de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv postul de vicepreşedinte al Curţii (Lidia Bărbulescu) şi cele de preşedinte al secţiilor penală, civilă şi comercială (Anton Pandrea, Danuţ Cornoiu şi Eugenia Lohan). În baza unor prevederi din legea de funcţionare a instanţei supreme, Monica Macovei sesizase faptul că mandatele celor patru judecători mai sus menţionaţi au încetat din 22 decembrie 2004, deoarece respectivii au fost numiţi în locul predecesorilor lor, pînă la expirarea mandatelor acestora.
În 3 mai 2005, o serie de decizii ale CSM au fost atacate dur de ministrul Justiţiei, Monica Macovei, care a declarat ca “îi pare foarte clar că este o acţiune planificată a membrilor CSM” şi nu crede în acest demers. Macovei a răspuns rînd pe rînd acuzelor şi problemelor ridicate de membrii CSM. Astfel, referindu-se la cererile magistraţilor din ţară, ministrul s-a arătat sceptic, arătînd că acestea sunt semnate de şefi, care sunt vizaţi în modificările legislative “prin introducerea concursului” pentru ocuparea acestor funcţii. Macovei a explicat faptul că ultimele trei modificări aduse de Ministerul Justiţiei au fost introduse în urma consultărilor avute cu Asociaţia Magistraţilor din România, Institutul Naţional al Magistraturii şi o serie de magistraţi din întreaga ţară. Monica Macovei a mai spus ca nu înţelege “de ce nu se fac discuţii pe proiectul de dinainte”, criticîndu-i pe membrii Consiliului ca “nu au avut chef şi timp” să vadă modificările legilor privind statutul magistratului, a CSM-ului şi de organizare judiciară.
În ceea ce priveşte problema neconstituţionalităţii promovării de către Guvern a proiectelor de modificare a celor trei legi prin ordonanţa de urgenţă, Macovei a susţinut că CSM poate sesiza Curtea Constituţională. În acelaşi timp, aceasta a arătat că este fals argumentul potrivit căruia există o altă variantă a modificărilor celor trei legi. “Dacă e vorba de bună credinţă şi nu de dorinţa de a amînă reforma Justiţiei, ar trebui să discutăm”, a declarat Macovei. Criticile formulate de ministrul Justiţiei l-au determinat pe preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Dan Lupaşcu, să sară în apărarea colegilor săi şi să-i ceară Monicăi Macovei să folosească un limbaj adecvat şi să nu mai facă procese de intenţie membrilor Consiliului. Lupaşcu a declarat că “dacă îi convine sau nu (ministrului), există o hotărîre a CSM prin care cei patru şefi de secţie ai instanţei supreme sunt menţinuţi în funcţie”. Pe de altă parte, profesorul Avram Filipaş, reprezentantul societăţii civile în CSM, şi-a exprimat nedumerirea faţă de graba cu care se încearcă adoptarea în regim de urgenţă a modificărilor celor trei legi, care sunt extrem de importante şi pentru care este nevoie de opiniile magistraţilor şi ale organizaţiilor neguvernamentale.
În 31 mai 2005, CSM-ul a luat, din nou, în discuţie proiectele de lege referitoare la reformarea Justiţiei, proiecte înaintate de Monica Macovei. Primul articol discutat, conţinut în legea privind organizarea judiciară, se referea la posbilitatea convocării adunărilor generale ale magistraţilor şi de către o treime din membri. Mai bine de 15 minute Macovei şi membrii CSM s-au contrazis asupra unul banal “şi”, cuvînt care ar fi trebuit, sau nu, să fie cuprins în respectivul articol. După doar cîteva minute de acalmie, scandalul s-a reluat, cu şi mai multa forţă, în momentul în care s-a ajuns la articolul referitor la subordonarea Parchetelor faţă de Ministerul Justiţei. “Ce vă mai chinuiţi să discutaţi? E clar că se încearcă subordonarea Parchetelor. Nu se vrea independenţa magistraţilor”, a spus Lidia Bărbulescu. Maria Huza, a spus, la rîndul ei: “Nu văd rostul acestei şedinţe. Nu s-a ţinut cont de nimic din ceea ce am spus. Nu mai are rost şi pierdem timpul”. “Anul trecut cînd eraţi la APADOR-CH aveţi altă viziune”, şi-a reamintit Cristian Deliorga. “Atunci ştiam cît de ineficiente sunt Parchetele şi că nimeni nu răspunde pentru asta, acum pot să schimb acest lucru”, a venit replica ministrului Macovei.
În 2 iunie 2005, Ministerul Justiţiei i-a acuzat pe membrii Consiliului Superior al Magistraturii că nu au respectat termenul legal pentru avizarea proiectului de lege privind reforma Justiţiei. CSM însă a negat acuzaţiile. Reprezentanţii ministerului au atacat un comunicat al CSM remis presei, care preciza faptul că avizul celor trei proiecte privind reforma Justiţiei a fost solicitat de MJ pe 25 mai, iar ultima variantă a proiectelor a ajuns cinci zile mai tîrziu. Conform declaraţiilor preşedintelui CSM, Dan Lupaşcu, varianta finală ar fi ajuns la destinaţie doar la insistenţele membrilor CSM, “fără a fi însoţite de expuneri de motive. În această ultimă formă au fost introduse unele texte noi, care nu au fost discutate cu magistraţii şi nici nu au fost supuse dezbaterii publice”. Ministerul Justiţiei consideră însă afirmaţiile şefului CSM ca fiind “nereale”. “Practic, se anulează prin propriile comunicate anterioare. Pe 5 mai au spus că amînă avizarea acestor proiecte, iar a doua zi, CSM a informat că propunerile şi observaţiile magistraţilor urmează a fi analizate pe 17 mai.” Biroul de presă al MJ a susţinut că tocmai pentru ca membrii CSM nu şi-au îndeplinit obligaţiile de a emite avizul s-a ajuns ca la împlinirea celor 30 de zile, adică pe 25 mai, sa solicite “expres emiterea acestuia”.
În 18 septembrie 2005, Ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a transmis prin intermediul unui comunicat de presă, că vrea suspendarea tuturor numirilor de judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe motiv că procedurile n-ar fi transparente. Cerinţa ministrului a venit tocmai cînd Înalta Curte atrăgea atenţia că are mare nevoie de judecători. Monica Macovei considera oportună şi prezenta unui pshiholog la interviul susţinut de fiecare candidat în faţa CSM, pentru a întocmi profilul psihologic al candidatului. Totodată, ministrul Justiţiei susţine că trebuie ca noile reglementări să rezolve conflictul de interese pentru membrii CSM care fac parte din Colegiul de conducere al instanţei supreme. În 21 septembrie 2005, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a respins cererea ministrului Justiţiei de suspendare a procedurii de numire a judecătorilor la instanţa supremă, membrii CSM arătînd că procedura de numire s-a declanşat înainte de intrarea în vigoare a pachetului de legi privind reforma Justiţiei. Cu 15 voturi “pentru”, doua voturi “împotrivă” şi o abţinere, CSM a respins cererea ministrului Monica Macovei (o solicitare similară fiind făcută şi de Asociaţia Sojust).
În 21 septembrie 2005, au avut loc la CSM dezbaterile cu privire la cele cinci propuneri ale ministrului Justiţiei pentru şefiile rămase vacante la DNA. Ex-adjunct al procurorului general al României Joiţa Tănase, Zarie a fost primul intervievat de Secţia Procurori a CSM. Ministrul Macovei l-a caracterizat pe magistrat drept procuror plin de calităţi, înzestrat cu o bogată experienţă în dosarele de corupţie şi crimă organizată. Procurorul general Ilie Botoş a vorbit pe acelaşi ton: “Domnul Mircea Zarie a dat dovadă de o capacitate deosebită de a realiza o eficacitate sporită la nivelul Parchetului”. Întrebările puse lui Zarie de membrii CSM au iritat-o pe Monica Macovei: “Aveţi o problemă personală, rezolvaţi-o afară. E fantastic! Mă ridic şi plec! Pentru istorii personale, afară!” CSM a decis să nu dea avizul consultativ favorabil pentru Mircea Zarie. (vezi şi Scandaluri – Cazul Zarie)
În 22 septembrie 2005, la întrunirea în şedinţă a Secţiei de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, ministrul Justiţiei s-a certat cu vicepreşedintele CSM Liviu Dăscălescu. Cearta a pornit de la concluziile din notele de inspecţie realizate în prima jumătate a anului, mare parte dintre acestea fiind autosesizări ale CSM în urma articolelor din presă. Iritarea ministrului a început în momentul în care se discuta nota de inspecţie referitoare la memoriile membrilor Asociaţiei MISA. Monica Macovei s-a arătat indignată ca inspectorii nu au făcut o evaluare a modului în care au decurs percheziţiile. Şi Dăscălescu, dar şi Dan Chiujdea, şeful Comisiei de inspecţie-procurori, au explicat ministrului că CSM nu are competenţa de a verifica aspecte legate de conduita jandarmilor şi poliţiştilor, ci a procurorului care s-a ocupat de caz, şi concluziile au fost că actele procedurale au fost corecte, fapt confirmat şi de instanţă. Macovei: “Nu stau să-mi pierd timpul cu tot felul de note de genul asta care nu-mi spun nimic”. Dăscălescu: “Doamna ministru, pînă una-alta, noi v-am aşteptat tocmai ca să discutăm. De-aia suntem aici, ca să găsim o modalitate prin care treaba să meargă bine. Dumneavoastră aţi întîrziat mai mult de o jumătate de oră…” Macovei: “Da. Şi ce-i cu asta? Am avut treabă!” Dăscălescu: “Da, doamna, cunoaştem, aţi avut un interviu la radio…” Macovei: “Domnul Dăscălescu, dumneavoastră nu aveţi altceva de făcut, n-aveţi altă meserie, lucraţi doar la CSM. Eu am mai multe de făcut…” Dăscălescu: “Dar dumneavoastră ce altă meserie aveţi? Sînteţi ministru. Vă ocupaţi cumva şi de altceva? (…) Şi dumneavoastră luaţi nişte bani de la CSM”. (…) Macovei: “Ultimele două note reprezintă un afront la adresa Justiţiei şi a opiniei publice. Vă doresc mult succes în studierea acestor note!” După această frază, ministrul şi-a luat geanta şi a plecat.
În 28 septembrie 2005, Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Dan Lupaşcu, şi Viorica Costiniu, preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România au criticat la şedinţa CSM, apariţia la un post de televiziune a ministrului Justiţiei, Monica Macovei, care a declarat “Mă întreb ce salarii să le dăm la magistraţi ca să judece corect”. Aceasta declaraţie a ministrului a fost calificată drept un atac la adresa Corpului magistraţilor, Lupaşcu şi Costiniu solicitînd probe ministrului Macovei. Potrivit reprezentantului AMR, în cadrul emisiunii televizate s-au făcut „punctări, evaluări de prestaţie al judecătorilor“. „S-au avansat sume care s-ar fi dat unor judecători cu privire la soluţii. Şi, atunci, este firesc ca membrii Consiliului Superior al Magistraturii să ia în discuţie o astfel de situaţie, în dubla calitate a Monicăi Macovei, de membru al Consiliului – şi, în condiţiile în care ştie de aceste situaţii, să fie aduse la cunoştinţa în primul rînd a CSM – şi de cea de ministru al Justiţiei, pentru că este singurul care are atributul de a avea în vedere cercetarea, urmărirea magistratului, care nu intră sub eventuala avizare a CSM“, a spus Costiniu. Judecătoarea a atras atenţia asupra incertitudinii pe care astfel de afirmaţii o aruncă „în interiorul completelor de judecată, al judecătorilor“. Judecătoarea Costiniu a apreciat că sînt necesare demersuri pentru a se stabili cine sînt persoanele. „Aceste afirmaţii generale, care operează tot mai mult, sînt nefavorabile şi nici acest mesaj către Bruxelles de genul «iată ce răi sînt ei şi ce bun sînt eu, care îi cuantific şi încerc, ca o vendetă, să lămuresc problemele»“, a afirmat Costiniu.
Preşedintele CSM, Dan Lupaşcu, a declarat presei că apelul lansat de AMR este acela că indiferent cine are de adus imputări unui salariat sau altuia din justiţie să o facă către organele abilitate. „Să încercăm să ne abţinem de la afirmaţii generalizate, de natură a arunca un blam asupra întregului sistem. Nu avem nevoie ca justiţia să fie atacată. Justiţia trebuie să fie sprijinită şi lăsată să-şi facă treaba. În acelaşi timp, noi sîntem decişi să ne facem ordine în propria ogradă“, a afirmat Lupaşcu. „Nu face bine nimănui ca justiţia să fie atacată în mod constant. Dacă sînt persoane cu probleme în justiţie, acelea trebuie să răspundă în faţa legii, dar nu putem să aruncăm cu noroi în întregul sistem“, a afirmat judecătorul Dan Lupaşcu. Pe de altă parte, Lupaşcu a susţinut că este greşit să se plece de la premisa potrivit căreia reforma justiţiei se face „printr-un război între Ministerul Justiţiei şi magistraţi, minister şi CSM“. „Magistraţii fac această reformă. Nu este suficient să dai o lege ca să spui că reforma este desăvîrşită. Mult mai important este procesul de implementare a legilor justiţiei şi noi ne confruntăm cu probleme foarte serioase în aplicarea legi“, a spus Lupaşcu. Lupaşcu a spus că, prin Constituţie, singurul care este chemat să garanteze independenţa justiţiei este CSM. „Nimeni nu se poate substitui Consiliului în aceste atribuţii şi eu cred că avem forţa necesară – în urma alegerilor din adunările generale ale magistraţilor – să ne îndeplinim această atribuţie. Nu cred că avem nevoie de un război între judecători şi procurori, pe de o parte, şi justiţiabili, pe de altă parte. În orice ţară sînt nemulţumiţi faţă de justiţie. Ce trebuie să ne intereseze nu este numărul celor nemulţumiţi, ci numărul cu adevărat al celor nedreptăţiţi în justiţie“, a declarat Dan Lupaşcu.
În 4 octombrie 2005: Preşedintele CSM a declarat că reforma Macovei nu este o reformă a Justiţiei, ci doar o schimbare la faţă a Justiţiei româneşti. Li se cere procurorilor să facă rechizitorii şi să nu mai soluţioneze cu neînceperea urmăririi penale. “Este ca şi cum ai spune judecătorilor “condamnaţi!” sau plutonului “trageţi!”, a afirmat Dan Lupaşcu. Preşedintele CSM a ţinut să sublinieze că se dă impresia că instituţia pe care o conduce este o frînă în calea reformei în justiţie, “ceea ce este cu totul neadevărat”, a spus Lupaşcu şi este o încercare de minimalizare şi de subordonare a celui mai înalt forum al magistraţilor. “Ne-am obişnuit cu tot felul de nominalizări ale presei cum ar fi “talibani”, “elefanţi”, “aiatolahi” şi altele. De altfel, într-o zi m-am şi adresat unui coleg cu “bună ziua, domnule Elefant”, a încheiat zîmbind ironic preşedintele CSM.
În raportul de monitorizare a României dat publicităţii de Comisia Europeană în 25 octombrie 2005 se subliniază că: “În România, lupta împotriva corupţiei nu este atât de eficientă cât ar trebui, existând îngrijorări şi în legătură cu funcţionarea şi eficacitatea sistemului de justiţie. Implementarea măsurilor, conform angajamentelor stabilite deja, trebuie să continue şi este important ca Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii să coopereze constructiv în acest sens”. În ciuda recomandării explicite a Comisiei Europene, războiul dintre Monica Macovei şi CSM a continuat.
La începutul lui octombrie 2005, Traian Băsescu a susţinut că îndrăzneala de a reforma PNA “a stîrnit un val de furie” împotriva sa, a ministrului Justiţiei şi a şefului DNA, cerîndu-le totodată judecătorilor să înţeleagă că au obligaţii şi faţă de ţară nu doar faţă de ei înşişi. “Se încearcă reformarea activităţii fostului PNA, dar a stîrnit un val de furie îndrăzneală de a reforma PNA. Am văzut că Daniel Morar, eu şi Monica Macovei suntem puternic afectaţi pentru îndrăzneala de a schimba procurori care au avut atîtea succese”, a spus preşedintele. Băsescu a criticat şi atitudinea judecătorilor. “În zona judecătorilor nimic nu poate fi mişcat, decît eventuala bunăvoinţă de a-şi face datoria, dacă nu faţă de lege, măcar faţă de popor. Am văzut ieşirea furibundă a lui Dan Lupaşcu împotriva Monicăi Macovei, care a fost acuzată ca dezorganizează Justiţia, în condiţiile în care, dacă nimeni nu atinge acest domeniu, vom continua să fim ineficienţi din acest punct de vedere”, a completat Băsescu. În replică Dan Lupaşcu a precizat ca reacţia şefului statului nu-l surprinde. “Este o situaţie gravă şi trebuie să ne concentrăm pe problemele adevărate din Justiţie şi nu sînt necesare măsurile de intimidare, pentru că Justiţia nu poate fi intimidată”, a spus preşedintele CSM. Lupaşcu a adăugat ca ministrul Justiţiei face parte din CSM şi, atît timp cît el conduce aceasta instituţie, are dreptul să atenţioneze pe oricare membru al Consiliului să ţină cont de rolul constituţional al acestui for şi să nu se abată de la cerinţele privind independenţa Justiţiei. “În această ţară, fiecare are dreptul să gîndească liber”, a mai precizat Lupaşcu.
La sfîrşitul lui octombrie 2005 Ministerul Justiţiei a cerut Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), să o cerceteze pe Lidia Bărbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe care o acuză de trafic de influenţă în favoarea fiicei sale, care ar fi candidat la un examen de magistrat. Conform sesizării înaintate CSM de către ministrul Justiţiei, Lidia Bărbulescu a intervenit pe lîngă conducerea Institutului Naţional de Criminologie, “cu privire la o problemă de care era interesată direct fiica dînsei, în prezent consilier stagiar în cadrul institutului, aflată în prag de a susţine examenul de capacitate”. Concret, Macovei susţine că judecătorul Bărbulescu a sunat-o pe Dorinica Ioan, directorul institutului, solicitîndu-i întocmirea unui altfel de regulament de susţinere a examenului de capacitate pentru stagiari. Potrivit reprezentanţilor Ministerului Justiţiei, “gestul judecătoarei Bărbulescu, membru CSM, de a interveni în activitatea unei instituţii aflate în subordinea ministerului şi unde CSM nu are nici o competenţă legală, pentru a susţine în mod indirect interesul fiicei sale, constituie abatere disciplinară, constînd în pretinderea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei, altfel decît în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii”.
În 23 noiembrie 2005, CSM a decis să nu sesizeze Comisia de disciplină în cazul Bărbulescu. Ministrul Justiţiei, Monica Macovei, care ceruse exercitarea acţiunii disciplinare împotriva Lidiei Bărbulescu, a explodat: “Este o decizie care nu naşte decît tristeţe, este o decizie ruşinoasă pentru că tocmai membrii CSM trebuie să fie deasupra oricăror suspiciuni în ceea ce priveşte integritatea şi moralitatea lor şi tocmai de aceea trebuie să se facă aceste verificări. Este inadmisibil să blochezi o verificare printr-un vot secret, care poate fi bazat pe orice fel de interese”.
În 16 noiembrie 2005, judecătoarea Maria Huza a acuzat în şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii, faptul că ministrul Justiţiei, Monica Macovei, face presiuni din cauza anchetării sale de către Departamentul Naţional Anticorupţie, susţinînd că procurorul care face cercetările este “un apropiat” al acesteia şi că “va răspunde”. De altfel, Maria Huza a făcut referiri şi la dosarul privind modul de dobîndire a unui imobil de către părinţii ministrului Justiţiei, susţinînd că “nimeni nu s-a sesizat cu privire la acest caz”. În replică, reprezentantul Ministerului Justiţiei, Cristina Manda, a declarat ca susţinerile Mariei Huza constituie o presiune asupra anchetatorilor şi că această reacţie este cea a “unui om încolţit”.
În 23 noiembrie 2005, Daniel Morar a răspuns acestor acuzaţii: “Este extrem de grav şi condamnabil că un magistrat şi membru al CSM să ameninţe un procuror”. Morar a calificat drept “sfidător” gestul Mariei Huza de a afirma ca nici unul dintre colegii ei judecători nu va judeca dosarul său, daca acesta va fi trimis în instanţă. Şeful DNA a criticat şi atitudinea membrilor CSM care i-au dat voie Mariei Huza să se apere în plen. “Este de neînţeles atitudinea membrilor CSM care i-au permis să se apere în plen şi au vorbit de lipsa de profesionalism a procurorilor. Ar trebui ca membrii CSM să ştie că procurorii sunt numiţi de preşedintele României. Vreau să le amintesc membrilor CSM că au fost aleşi acolo pentru a asigura independenţa Justiţiei”. Morar nu a omis să le atragă atenţia membrilor CSM că au serioase lacune în domeniul dreptului procesual. “Aş vrea să-i transmit Mariei Huza că nu are nici un privilegiu legal, are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca orice persoană cercetată şi va trebui să se prezinte la audieri atunci cînd va fi citatş”, a spus Morar.
În 23 noiembrie 2005, Ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a declarat că judecătoarea Maria Huza trebuie să se apere la Parchet. “Din acest punct de vedere, CSM trebuie să aibă o atitudine de integritate şi de moralitate, nu trebuie să funcţioneze pe principiul colegialităţii. Aici nu se pune problema că suntem colegi şi trebuie să ne apărăm unii pe alţii, ci se pune problema că trebuie să stabilim standarde înalte de integritate, mai ales pentru membrii Consiliului”, a afirmat Monica Macovei ,citată de Rompres,. În opinia ministrului Justiţiei, ameninţarea făcută de Maria Huza la adresa procurorului anchetator care instrumentează cazul sau a fost nepotrivită, la fel ca şi afirmaţia ei că nici un judecător din ţară nu o va condamna. Totodată, Monica Macovei consideră că CSM trebuia să pună în discuţie şi situaţia fostei preşedinte a Tribunalului Mehedinţi, Florica Bejinariu, despre care presa a semnalat ca ar fi colaborat cu securitatea.
În 3 decembrie 2005, Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Dan Lupaşcu, a criticat modul de lucru al Monicai Macovei. “Dacă există o problemă, acea problemă este mai degrabă cu ministrul Justiţiei”, a declarat preşedintele CSM, caracterizînd relaţiile consiliului cu Ministerul Justiţiei. “Nu încurajezi cotcodăceala aceasta care se face în legătură cu eventuale abateri descoperite în activitatea CSM. Lipseşti de la şedinţele CSM, te informezi ce a hotărît CSM, nu-ţi convine o hotărîre sau alta, după care transmţi un comunicat către presa prin care arăţi că ai cerut Consiliului să revină asupra acelei hotărîri”, a descris Lupaşcu modul de lucru al ministrului. “Nu aceasta este calea firească şi nu astfel se dovedeşte faptul că un membru al Consiliului – care este ministrul Justiţiei – îşi exercită, aşa cum cere legea, atribuţiile în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii”, a comentat preşedintele CSM arătînd că este îngrijorat de faptul că “atunci cînd se pune problema colaborării cu ministrul Justiţiei, ne îngrijorează faptul că domnia sa nu are încă foarte dezvoltată conştiinţa apartenenţei şi la Consiliului Superior al Magistraturii”.
Legat de schimbările ce vor interveni în componenţa CSM, după 1 ianuarie 2006, cînd se vor organiza alegeri pentru un nou consiliu, Lupaşcu a subliniat că este extrem de îngrijorat. “Mulţi dintre colegii mei din CSM doresc în mod sincer – şi nu-i condamn pentru asta, pentru că şi eu, în situaţia lor, aş fi făcut la fel – să se retragă. Doresc să se pensioneze, pentru că vor să aibă o viaţă liniştită. Vor ca, după ce au slujit justiţia 30-35 de ani, să plece cu fruntea sus. Nu vor să fie umiliţi, nu vor să fie dispreţuiţi, nu vor să fie trataţi ca fiind infractori, ca fiind – ştiu eu – imorali, de către cei care numai standarde nu pot fi consideraţi, din acest punct de vedere”, a mai spus Lupaşcu, precizînd că anul 2005 a fost un an în care a existat o “campanie continuă de denigrare a Consiliului Superior al Magistraturii”. În opinia preşedintelui CSM, “ceea ce a primit Consiliul de la ministrul Justiţiei încet-încet, începem să transferăm înapoi la ministrul Justiţiei. Nu cred că aceasta este soluţia pe care o vrea Uniunea Europeană, chiar dacă uneori Uniunii Europene îi sunt prezentate lucrurile într-o altă lumină decît cea care este în realitate. Din acest punct de vedere, eu cred că este o treabă foarte serioasă şi toată lumea trebuie să realizeze că, fără ca instituţia CSM-ului să fie puternică, să fie capabilă să gestioneze situaţia Justiţiei, ne paşte pericolul ca un ministru sau un altul care ar veni la conducerea Ministerului Justiţiei să se manifeste arbitrar şi, în felul acesta, politicul să recapete influenţa pe care o avea odinioară asupra independenţei sistemului judiciar”.
Preşedintele CSM a făcut în mod special referire creşterea atribuţiilor ministerului în numirea unor magistraţi în posturi din cadrul unor instituţii extrem de importante ca Parchetul Înaltei Curţi sau Departamentul Naţional Anticorupţie. În conflictul dintre Ministerul Justiţiei şi CSM, Lupaşcu declara că a aflat cu surprindere că s-a ajuns pînă acolo “încît să existe o listă de indezirabili, de salariaţi ai Consiliului Superior al Magistraturii cărora le este interzis accesul în Ministerul Justiţiei”. “Eu nu mai am cunoştinţă de vreo altă instituţie unde lucrurile să se petreacă în acest fel. Este vorba de foşti salariaţi ai Ministerului Justiţiei, care sunt acum angajaţi ai Consiliului”, a precizat Lupaşcu. În replica, ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a declarat că nu vrea să pornească un război cu membrii CSM, dar că îşi va spune întotdeauna părerea. “Dînsul (Dan Lupaşcu) este la sfîrşit de mandat – în ianuarie îi expiră mandatul de preşedinte al CSM – şi probabil că vrea să-şi facă o evaluare a acestui an şi să fie destul de roz aceasta prezentare a unui an de activitate”, a declarat Macovei. “În primul rînd, a afirmat că, fără un Consiliu puternic, există pericolul ca un ministru al Justiţiei, oricare ar fi el, să se manifeste arbitrar. Nu există nici un astfel de pericol, iar relaţia mea cu CSM-ul este un exemplu elocvent în acest sens. Ministrul Justiţiei are un singur vot în CSM şi reamintesc că cele mai multe propuneri ale mele adresate Consiliului au fost respinse la vot”, a spus ministrul Justiţiei. Pe lîngă declaraţiile Monicăi Macovei, biroul de presă al Ministerului Justiţiei a dat publicităţii un comunicat în care relua poziţia ministrului. “Dan Lupaşcu lansează o acuzaţie gravă, aceea că ministrul Justiţiei ar avea cităm «o misiune foarte clară: să pună într-o lumină proastă această instituţie». Nimic mai fals. Ministrul Justiţiei a dorit şi doreşte în continuare ca CSM să fie o instituţie puternică şi credibilă, capabila sa-şi îndeplinească rolul important în reformarea Justiţiei şi să gestioneze în mod responsabil cariera magistraţilor”, se afirmă în comunicatul MJ. “Din păcate, şi de aceasta dată, domnul Dan Lupaşcu preferă să se lanseze în acuzaţii, în loc să ceară Consiliului pe care îl conduce să analizeze cu atenţie şi responsabilitate toate propunerile venite fie din partea ministrului Justiţiei, fie din partea presei sau a organizaţiilor neguvernamentale”, se mai arată în comunicat.
În 17 decembrie 2005, la conferinţa “Anticorupţia la zi. Statul şi Societatea civilă”, ministrul Justiţiei a criticat CSM şi faptul că “autoreglarea profesiei nu s-a produs”. “Sînt două-trei cazuri de răspundere disciplinară în 2005. Numărul este extrem de mic”, a spus Macovei. Ministrul Justiţiei a declarat că în cazul Tanacu, de exemplu, judecătorul n-a motivat decizia, iar CSM “a stabilit că de vină a fost calculatorul”. “Sistemul juridic se autoprotejează. E în faza asta de negare şi de autoprotecţie”, a precizat ministrul Justiţiei. Monica Macovei a spus că, în general, magistraţii încearcă să excludă total faptul că printre ei există corupţi sau persoane care greşesc. “Este cazul ca judecătorii să se uite şi în Curtea Justiţiei, nu numai în afară”, a spus ministrul Justiţiei.
În decembrie 2005, la Radio Mix, Ministrul Justiţiei a explicat şi rădăcinile conflictului cu Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). “Nu toţi judecătorii şi procurorii vor reformarea sistemului judiciar. CSM acţionează în grabă, deşi prin lege au activitate permanentă. Ei vin o singură zi pe săptămînă să-şi rezolve problemele. Conflictul dintre mine şi CSM este firesc, pentru că eu sunt acel agent care trage repede de reformă, ei sunt conservatorii care trag înapoi şi era inevitabil un astfel de conflict”, a mai precizat Macovei.
În decembrie 2005, Ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a criticat activitatea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) în materie disciplinară. “Referitor la răspunderea disciplinară, CSM stă destul de prost cu cifrele. Au fost foarte puţine acţiuni disciplinare în 2005 şi am dat exemplu cazuri mediatizate, care s-au închis – din punctul meu de vedere – prost pentru societate”, a declarat Monica Macovei.
În 4 ianuarie 2006, la prima şedinţa pe anul 2006, Consiliul Superior al Magistraturii a luat în discuţie solicitarea ministrului Justiţiei, Monica Macovei, de a se aviza favorabil cele trei proiecte de modificare ale legilor Justiţiei (statutul magistraţilor, organizarea judiciară şi legea de funcţionare a CSM). Mai mulţi membri ai CSM au apreciat că cele trei proiecte conţin numeroase prevederi care contravin Constituţiei, drept pentru care s-au făcut o serie de amendamente. În acest sens, preşedintele CSM, Dan Lupaşcu, a formulat o serie de propuneri de completare şi modificare, criticînd dur proiectele: “Sunt necorelări, imperfecţiuni, lacune, încălcări de tehnică legislativă, dispoziţii neconstituţionale. Sunt dispoziţii care se bat cap în cap şi sperăm ca azi să discutam în contradictoriu cu ministrul Justiţiei pe aceste aspecte. Din păcate, ministrul Justiţiei nu a trimis pe nimeni la şedinţă de azi. Este deranjantă modalitatea prin care ni se solicită avizul, ni se sugerează să avizăm rapid, că, vezi Doamne, ni le solicită Uniunea Europeană. Cui serveşte aceasta grabă?”. Mai mulţi membri ai CSM au opinat că, date fiind numeroasele prevederi neconstituţionale din proiecte, CSM să formuleze propriile amendamente şi să le trimită în cel mai scurt timp la Ministerul Justiţiei pentru ca acesta să şi le însuşească. La rîndul lui, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, Nicolae Popa, a cerut să se înceteze odată cu modificarea la nesfîrşit a legislaţiei: “Trebuie să stabilim cînd ne oprim la o formă efectivă, să putem aprecia pe baza unor texte clare”.
În 9 ianuarie 2006, Monica Macovei a declarat, referitor la cazul extrădării lui Gregorian Bivolaru că „CSM nu are competenţa legală în examinarea ori verificarea activităţii ministerului în domeniul extrădării”. Legea 317/2004 de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii demonstrează exact contrariul celor afirmate de Monica Macovei. Potrivit articolului 32 al legii, “în exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii poate solicita Ministerului Justiţiei (…) informaţiile sau actele pe care le consideră necesare.”
În 11 ianuarie 2006 la şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii, în care s-a dezbătut Raportul de activitate pe anul 2005, Traian Băsescu a avut o atitudine radical schimbată în relaţia cu CSM, dar şi cu ministrul Justiţiei, Monica Macovei. Dacă pe tot parcursul anului 2005 şeful statului a avut o poziţie critică, şi uneori chiar dură, la adresa membrilor CSM şi a preşedintelui Dan Lupaşcu, fiind în acelaşi timp de partea Monicăi Macovei, în 11 ianuarie 2006, în faţa presei şi a magistraţilor, Traian Băsescu a avut numai cuvinte de laudă faţă de cei pe care pînă acum îi ataca. Traian Băsescu l-a felicitat şi i-a apreciat activitatea lui Dan Lupaşcu, iar procurorilor le-a luat apărarea, spunînd că nu ei sunt vinovaţi pentru eliberările unor infractori. Mesajul preşedintelui a fost la polul opus faţă de cel exprimat de premierul Călin Popescu Tăriceanu şi Monica Macovei. Mai mult decît atît, Traian Băsescu a fost extrem de rece şi rezervat, uneori chiar ironic, faţă de ministrul Justiţiei. “Îl felicit pentru bătălia pe care a dus-o să construiască o instituţie nouă, îi mulţumesc pentru tot ce a făcut în acest an şi îl asigur de tot respectul meu”, i-a transmis Băsescu lui Lupaşcu, care tocmai şi-a încheiat mandatul de preşedinte al CSM. În schimb, surprinzător, ministrul justiţiei, Monica Macovei – care a fost până acum sprijinită de Băsescu -, a avut parte de tot felul de împunsături din partea şefului statului. “Tot timpul vrei să fii o excepţie”, i-a spus, mai în glumă, mai în serios, Băsescu lui Macovei, atunci când aceasta a solicitat ca, spre deosebire de ceilalţi vorbitori, să ia cuvântul de două ori. Ministrul justiţiei nu a gustat gluma şi i-a răspuns cât se poate de serios: “Nu sînt o excepţie, sunt un ministru care vrea reformă”. Şeful statului nu i-a replicat, dar s-a strâmbat şi s-a uitat în altă parte. Pe parcursul reuniunii CSM, Monica Macovei a mai avut parte de câteva atenţionări din partea preşedintelui României, care prezida şedinţa.
În 12 ianuarie 2006, Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Dan Lupaşcu, a declarat într-un interviu publicat de Jurnalul naţional: “Ministrul Justiţiei minte şi minte într-un mod în care a făcut-o aproape constant. A reuşit să păcălească multă lume în cursul anului 2005, deformînd realitatea. /…/ Îi amintesc că am sancţionat anul trecut 15 magistraţi. Există oare o normă de sancţionare disciplinară?! Există oare o normă de punere la zid, de împuşcare a judecătorilor şi procurorilor ca să dăm satisfacţii şi să demonstrăm că lucrurile funcţionează în Justiţie?!” Lupaşcu a declarat că “ministrul a fost nemulţumit de majoritatea membrilor acestui Consiliu pentru că nu sunt pe placul domniei-sale. Probabil că ministrul vrea în acest Consiliu oameni pe care să poată să-i manevreze, care să răspundă cu capul plecat. Pentru a demonstra cît de eficientă este în reforma Justiţiei şi în lupta anticorupţie, doamna ministru a acreditat prin aceste atacuri împotriva unor membri ideea unui război. De ce? Pentru că nu poţi veni să spui opiniei publice: “Iată, eu sunt învingătorul, cel care fac reformă!”, fără să existe un război. Dar ceea ce m-a surprins cel mai mult este că ministrul n-a acceptat rezultatul unui proces democratic. Au fost adunări generale, poate că nu întotdeauna au fost aleşi cei mai potriviţi oameni, dar acelaşi lucru se întîmplă şi în Parlament.” “Miza, în opinia mea, depăşeşte graniţele CSM. Consiliul a fost în acest an un zid, un obstacol în care s-au oprit ministrul Justiţiei şi alţii care au dorit să schimbe numai aşa cum vor ei lucrurile, neîntelegînd faptul că Justiţia nu trebuie să fie subordonată politic. “ – a mai declarat Lupaşcu
Într-un interviu publicat în Caţavencu (18-24 ianuarie 2006), şeful Delegaţiei Comisiei Europene în România, declara că “este necesară o colaborare a ministerului cu CSM. Ministrul trebuie să aibă o relaţie bună cu membrii CSM, fără nici un dubiu.” Întrebat dacă CSM-ul e o piedică în calea reformei, Scheele a răspuns “E caricatural să spui că tot ce face Macovei este bine şi ce face CSM blochează reforma. CSM a făcut lucruri bune, mai multe sînt necesare.”
Monica Macovei a avut o poziţie destul de dură în 23 ianuarie 2006, în emisiunea “Zece fix” de la Realitatea Tv, vizavi de hotărîrea CSM de a organiza concursul pentru ocuparea posturilor vacante doar în luna decembrie a acestui an. Macovei a catalogat decizia CSM ca fiind una “stupefiantă”, în condiţiile în care în prezent există aproape 1200 de locuri libere, 700 pentru procurori şi aproximativ 500 pentru judecători. Astfel, ministrul a explicat că, în faţa unui asemenea deficit de personal, ar trebui organizat cît mai repede concursul. Pe de altă parte, Iulian Gâlcă, preşedintele CSM, a declarat pentru ZIUA că planificarea concursurilor a fost făcută în urma cu o lună, atunci cînd s-a stabilit că cel din decembrie este singurul care va fi organizat de CSM în acest an. Gâlcă a menţionat că “la şedinţa de săptămîna trecută am discutat problema concursului şi am stabilit un prim concurs pentru procurori în luna mai. Am văzut ce deficit avem şi ne-am repliat”. Preşedintele CSM a opinat, referitor la afirmaţia ministrului Justiţiei, că motivul pentru care Macovei nu ştia de decizia CSM este pentru că aceasta nu a participat la ultima şedinţă a Consiliului. În acest sens, Gâlcă a precizat că “deja, la secţia de procurori am trecut prin filtru cam 80-90 de procurori, ceea ce deja înseamnă mult”. În replică, ministrul Justiţiei, Monica Macovei, a declarat că a solicitat în mai multe rînduri membrilor CSM să mărească numărul concursurilor pentru fiecare an. Totodată, Macovei a negat faptul că nu ar fi fost prezentă la ultima şedinţă a CSM, ba chiar a menţionat că, în ultima întrunire, a cerut Consiliului organizarea concursului mult mai devreme de luna decembrie.
În 13 iunie 2006, conflictul dintre Monica Macovei şi Consiliul Suprem al Magistraturii a fost redeschis cu ocazia discutării raportului de activitate al CSM în faţa plenului reunit al celor două Camere. După ce preşedintele CSM, Iulian Gâlcă, a prezentat raportul, cerând ca bugetul instanţelor să fie trecut în subordinea CSM, a solicitat cuvântul Monica Macovei. “Dacă mâine am da bugetul (instanţelor) pe mâna CSM, ar fi haos”. Macovei a cerut răspundere în justiţie pentru magistraţi şi a rugat CSM să demonstreze că îşi face treaba, iar abia apoi va primi mai multe atribuţii.
