Emil Boc, roboțelul lui Băsescu

Emil Boc: „Vreau să vă mulțumesc ca mi-aţi permis să port insigna pe care o am de la Traian Băsescu.”  (25 iunie 2005)

Emil Boc s-a născut în 6 septembrie 1966, în comuna Răchiţele, judeţul Cluj.

STUDII:

• A absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul UBB Cluj în 1991 şi Facultatea de Drept în 1995.
• În perioada ianuarie 1992 – iulie 1992 a fost bursier al Universitatea din Nottingham, Anglia, în domeniul ştiinţelor socio-psihologice
• În perioada februarie 1994 – iunie 1994 a fost visiting scholar la Universitatea din Pittsburgh, S.U.A. (ştiinţe politice)
• În perioada ianuarie – aprilie 1996 a fost visiting scholar la University of Virginia, Charlottesville, S.U.A., în domeniul ştiinţe politice şi administraţie publică
• În perioada februarie – martie 1997 a obţinut o bursă Tempus la Universite Libre de Bruxelles
• În perioada februarie – martie 1998 a fost visiting scholar la Michigan State University, East Lancing, în cadrul Programului “Michigan Political Leadership “/ “Transylvania Political Leadership Program”
• În perioada aprilie – mai 1999 a obţinut o bursă Tempus la Universite Libre de Bruxelles.

ACTIVITATE PROFESIONALĂ:

• Între anii 1991 -1993 a fost profesor la Şcoala Normală “Gheorghe Lazăr” Cluj-Napoca şi preparator la catedra de Istorie contemporană şi ştiinţe politice din cadrul UBB Cluj-Napoca
• Între anii 1994 – 1997, a fost asistent la facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative din cadrul UBB Cluj-Napoca
• Din 1997 pînă în prezent este lector în cadrul Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administraţie Publică/Facultatea de Drept din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
• Emil Boc este doctor în ştiinte politice şi filosofie politică şi docorand în drept constituţional şi instituţii politice. Este membru al Asociaţiei Americane de Ştiinţe politice din 1994 şi al Societăţii Române de Ştiinţe Politice din 1999, membru al LADO Cluj din 1998. Din 1996 este avocat al Baroului Cluj.

ACTIVITATE POLITICĂ:

Preşedintele PD începînd din 2005.

Primarul municipiului Cluj Napoca din 2004

Vicepreşedinte al Comisiei de Revizuire a Constituţiei (2003)

preşedinte executiv al Partidului Democrat (2003)

Lider al Grupului parlamentar PD din Camera Deputaţilor (2003)

Membru al Consiliului Naţional de Coordonare a Alianţei PNL-PD începînd din 30 septembrie 2003

Vicepreşedinte al Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor (2001)

Deputat PD de Cluj în perioada 2000-2004

Preşedinte al BPJ Cluj (2000)

În 1997 Emil Boc era lector la Facultatea de Studii Politice din Cluj şi simplu membru al Partidului Democrat. Ascensiunea politică a lui Emil Boc a început odată cu alegerea să ca deputat PD de Cluj la alegerile generale din 2000.

În legislatura 2000-2004, Emil Boc a fost o voce importantă a Opoziţiei, remarcîndu-se prîntr-o activitate legislativă susţinută şi prin opoziţia să înverşunată faţă de guvernul PSD. Ca deputat, Emil Boc a participat la iniţierea a 40 de legi, a avut 188 de intervenţii în plen, 127 de interpelări şi a participat activ la munca de revizuire a Constituţiei.
La alegerile locale din 2004, după o luptă dură, a cîştigat funcţia de primar al Clujului împotriva fostului ministru PSD al administratiei şi internelor, Ioan Rus.
Pe 18 decembrie 2004, la Sala Palatului, Emil Boc primea din mîna lui Traian Băsescu insigna cu sigla PD, laolaltă cu sarcina de a conduce partidul pînă la organizarea Conventiei, care urma să desemneze un nou lider.

Ca actiune şi ca discurs, Emil Boc a fost umbra lui Traian Băsescu, căruia i-a susţinut necondiţionat aproape toate inițiativele: alegerile anticipate (caz în care a fost pro sau contra, în funcţie de dispoziţiile lui Băsescu), fuziunea dintre PNL şi PD, Legea Referendumului, Parlamentul unicameral, numirea unei conduceri interimare la TVR şi Radio, schimbarea orientării politice a PD de la social-democraţie la doctrina populară etc.

I. Emil Boc despre Traian Băsescu

• În 7 mai 2005, la şedinta CNC al PD, preşedintele partidului Emil Boc i-a îndemnat pe democraţi să nu se îmbete cu apă rece, în ceea ce priveşte procentajul din sondaje al PD, deoarece această poziţie se datorează faptului ca PD este perceput încă de electorat ca fiind formaţiunea lui Traian Băsescu. Acelaşi lucru l-a repetat în 15 iunie 2005, cînd a declarat că procentele substanţiale obţinute de PD într-un sondaj CURS, 44% faţă de 38% cît obţinuse PNL, se datorează în special preşedintelui Traian Băsescu. În 19 iunie 2005, Emil Boc a simţit nevoia să repete cuvînt cu cuvînt ceea ce spuse deja în 7 mai: “nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Procentul substanţial pe care îl are PD în sondajele de opinie nu ni se datorează în special nouă, ci, în cea mai mare parte, se datorează succesului pe care preşedintele Traian Băsescu l-a avut în campania prezidenţială şi în politica internă de după cîştigarea alegerilor prezidenţiale”.
• Ultima dintre cele 97 de teze pe care le conţine moţiunea „populară” cu care Emil Boc s-a înscris în 25 mai 2005 în cursa pentru preşedinţia partidului a se referă la susţinerea pe care PD o va acorda lui Traian Băsescu la candidatura să pentru preşedintia României în 2009.
• Într-un interviu acordat în 18 iulie 2005, cotidianului Jurnalul Naţional, amintindu-i-se că Traian Băsescu este cel care stabileşte cine să fie preşedintele PD, care e lista de miniştri care urmează să fie remaniaţi, faptul dacă sînt sau nu oportune alegerile anticipate şi orientarea partidului, Emil Boc a răspuns: „Traian Băsescu ne-a chemat la Cotroceni doar pentru a ne spune ca are încredere în oricare dintre noi că putem conduce PD şi pentru a ne ruga să nu folosim numele lui în competiţia internă (…) Pe Băsescu nu ne cereţi să-l scoatem din sufletul pediştilor, pentru că el va rămîne acolo pentru foarte multă vreme şi contează ceea ce Traian Băsescu spune pe scena politică Românească pentru pediştii noştri”. Întrebat „unde se opreşte politica lui Traian Băsescu şi unde începe Emil Boc”, preşedintele PD a răspuns: „Emil Boc este un preşedinte care vine după Traian Băsescu şi (…) crede ca împreună cu o echipă poate duce lucrurile făcute împreuna cu Traian Băsescu mai departe, iar Traian Băsescu va fi întotdeauna în sufletul pediştilor. Pediătii sînt atenîi şi la declaraîiile pe care le face preşedintele ţării în mod public (…) Emil Boc va duce mai departe o parte dintre politicile promovate de Traian Băsescu. Asta va fi nota specifică a lui Emil Boc”.
• În 31 august 2005, Adrian Nastase, i-a transmis Traian Băsescu că PSD ar putea iniţia o procedură de suspendare a preşedintelui României dacă acesta continuă să se plaseze în afara Constituţiei. Cel care a sărit în apărarea să a fost tot Emil Boc, care a declarat: „nu există nici un temei juridic şi constituţional pentru declanşarea procedurii de suspendare a preşedintelui României, Traian Băsescu. (…) PSD să nu uite ca Traian Băsescu este susţinut de 60% din populaţia României. În aceste condiţii, să încerci suspendarea preşedintelui înseamnă o sinucidere politică.”
• O zi mai tîrziu, în 1 septembrie 2005, Emil Boc revine cu completări: „Am văzut că PSD nu a scăpat de complexul Traian Băsescu şi asta din două motive: Traian Băsescu a fost coşmarul lor cînd erau la putere şi tot coşmar a fost în timpul alegerilor locale, generale şi prezidenţiale“
• În 17 octombrie 2005, în timpul grevei profesorilor, preşedintele Traian Băsescu s-a amestecat în discuţiile dintre sindicalişti şi Guvern solicitînd alocarea a 5% din PIB către Educaţie. Pentru că premierul Călin Popescu Tăriceanu nu s-a executat suficient de repede, Emil Boc a declarat că dacă nu va fi alocat procentul de 5% cerut de preşedinte Partidul Democrat nu va vota Bugetul de stat pe 2006. Şantajul lui Boc l-a iritat pe Tăriceanu care a declarat că nu s-a născut prim-ministru şi îşi poate da demisia, avertizîndu-l pe Emil Boc că PD va fi nevoit să-şi asume aceasta criză.
• În 7 noiembrie 2005, PNL a cerut preşedintelui Traian Băsescu schimbarea şefilor serviciilor de informaţii şi a altor instituţii centrale în care activează oameni numiţi de guvernul Năstase. Emil Boc, preşedintele PD, a declarat că liberalii ar fi trebuit să discute cu democraţii înainte de a face publice solicitările lor către Traian Băsescu. În ceea ce priveşte şefii serviciilor secrete, crede Emil Boc, numai preşedintele României este cel care are „informaţiile necesare legate de oportunitatea revocării acestora”.
• În 17 noiembrie 2005, secretarul general al PNL Dan Motreanu a declarat că eventualii candidaţi la Cotroceni ai PNL ar putea fi Călin Popescu Tăriceanu, Mona Muscă, Ludovic Orban sau Mihai Răzvan Ungureanu. Emil Boc a sărit ca ars şi le-a reamintit liberalilor că nu se mai pot gîndi la alt candidat la preşedinţie în afară de Traian Băsescu, deoarece ar exista deja o decizie votată de Convenţia Naţională, potrivit căreia Traian Băsescu va fi susţinut „fără echivoc“ la alegerile prezidenţiale din 2009.
• În 18 noiembrie 2005, într-un interviu acordat cotidianului Evenimentul zilei, Emil Boc a fost întrebat cum răspunde declaraţiilor ostile ale liberalilor la adresa preşedintelui Băsescu pe care îl acuzau de acţiuni anticonstituţionale şi de imixtiuni în viaţa partidelor politice. Emil Boc a răspuns: „Eu cred că colegii mei liberali au o percepţie greşită asupra actelor şi faptelor preşedintelui (…) Nu văd ce poate fi rău ca preşedintele să se implice în rezolvarea grevei profesorilor sau în sprijinirea altor demersuri de interes general. Dacă acest lucru este perceput în altă manieră, eu cred că este o greşeală de percepţie şi ar trebui să revenim la ceea ce scrie în protocolul Alianţei, iar, dacă cineva are de gînd să modifice protocolul Alianţei, trebuie să anunte public acest lucru”.
• La începutul lunii decembrie 2005, într-un interviu acordat săptămînalului 22, întrebat în ce măsură PD contează pe noua să doctrină populară pentru atragerea electoratului, Emil Boc a dat un răspuns fără echivoc: „Contăm pe Băsescu, nu pe doctrină”.

II. Tema alegerilor anticipate

• În 6 ianuarie 2005, preşedintele Traian Băsescu se declară „adeptul alegerilor anticipate pentru a scăpa de soluţia imorală numită PUR”.
• În 17 februarie 2005, Traian Băsescu revine la această temă şi declară: „anticipatele ar trebui să aiba loc cel mai tîrziu înainte de vara acestui an: mai-iunie”.
• În 1 martie 2005, preşedintele Traian Băsescu a declarat într-un interviu pentru Reuters, că „imediat după semnarea tratatului de aderare, în mai, iunie, dar nu mai tîrziu de septembrie, trebuie să organizam alegeri anticipate“.
• În 2 martie preşedintele interimar al PD Emil Boc declară şi el: „nu văd de ce nu ar fi organizate alegeri anticipate“. Întrebat cînd vede posibilă organizarea alegerilor anticipate, Emil Boc a răspuns: “luna septembrie este prielnică pentru anticipate.”
• În 7 martie 2005, preşedintele Traian Băsescu declară că “domnul Stolojan s-a refăcut”, deci „Alianţa are oricînd un excelent port-drapel, element pe care eu îl am în vedere cînd vorbesc de anticipate.”
• În 12 iunie 2005, Emil Boc, preşedintele interimar al PD, a declarat că pentru partidul pe care îl conduce “ar fi ideal să câştigăm alegerile anticipate sau la termen, să fim partidul care coordonează scena politică românească”.
• Într-un interviu acordat postului BBC în 5 iulie 2005, Traian Băsescu a fost întrebat ce crede despre afirmaţia preşedintelui interimar al PD. Băsescu a răspuns: „Cred că ar fi o mare greşeală, o mare eroare politică, o ruptură, un mers separat în alegeri anticipate. Soluţia corectă din punct de vedere politic este Alianţa, împreună în eventuale alegeri anticipate. Nu mi se pare că o separare a celor două paitide ar fi în momentul de faţă o soluţie”
• În 20 iulie 2005 prim ministrul Călin Popescu Tăriceanu a luat decizia de a nu mai demisiona, aşa cum anunţase. Imediat după anuntul premierului, Traian Băsescu a declarat că decizia premierului Tăriceanu de a nu mai demisiona înseamnă “ratarea unui moment încă bun” pentru organizarea alegerilor anticipate şi pentru obţinerea unei “majorităţi confortabile” în Parlament. Declaraţia să a fost reluată, aproape cuvînt cu cuvînt, de preşedintele PD, Emil Boc, acesta susţinînd, la rândul său, că “s-a pierdut un moment important pentru depăşirea blocajului politic actual”.
• În 22 iulie 2005 preşedintele Traian Băsescu a declarat “Se pot face alegeri anticipate şi în 2006. Dar vă dau scris că cifra din dreptul Alianţei D.A. în sondaje nu va mai fi 50%, cum e acum. Cred că la anul anticipatele vor fi însă inutile sau nu se vor mai justifica.”
• O zi mai tîrziu, în 23 iulie 2005, preşedintele PD Emil Boc spune şi el după Traian Băsescu că “ar fi fost ideal ca blocajul politic actual să fi fost depăşit prin alegeri anticipate. Cu aceasta s-ar fi rezolvat definitiv o problemă ce ţine de blocajele existente, de faptul că pentru fiecare lege trebuie să negociezi cu PSD şi atunci evident că forma pe care o ai în final nu mai este cea pe care o doreşti”.
• La sfîrşitul lunii noiembrie 2005, preşedintele Traian Băsescu, prezent la o recepţie organizată la Ambasada României din Paris, a declarat că „ar fi o eroare ca cineva să mai vorbească de alegeri anticipate până la raportul de ţară din aprilie 2006”.
• După ce a aflat din presa că preşedintele Traian Băsescu a renuntat la ideea organizarii alegerilor anticipate, preşedintele PD, Emil Boc a descoperit brusc că nici el sau partidul “nu mai au nici un temei” pentru a cere din nou cetăţenilor să-şi exprime opţiunile politice. Deoarece Băsescu mai declarase că în acest moment integrarea României este cel mai important obiectiv, Emil Boc consideră că “obiectivul prioritar, deocamdată, este integrarea României în Uniunea Europeană (…) În acest moment, este prea scurt timpul rămas până la integrarea României în UE pentru a putea discuta de alegeri anticipate”.
• În 18 decembrie 2005, liderii Alianţei D.A. au făcut la Palatul Parlamentului, în prezenta preşedintelui Băsescu, bilanţul unui an de guvernare. Emil Boc a repetat şi cu această ocazie tema preferată a preşedintelui, declarînd că dacă s-ar fi organizat alegeri anticipate imediat după scrutinul prin care Alianţa a ajuns la putere, împreună cu UDMR şi Partidul Conservator, coaliţia de guvernamînt şi-ar fi putut asigura o majoritate confortabilă, evitînd astfel să mai stea la dispoziţia PSD.

III. Tema grupurilor de interese

• În 1 august 2005 preşedintele Traian Băsescu a acuzat Guvernul că ar fi corupt sau coruptibil, declarînd că există unii membri ai Executivului care se află sub influenţa unor grupuri de interese economice. Imediat după declaraţia să, preşedintele PD, Emil Boc, s-a autosesizat şi a declarat că „şeful statului vorbeşte întotdeauna în baza unor argumente”.
• În 9 august 2005, Emil Boc s-a simţit dator să explice atitudinea preşedintelui: „Traian Băsescu este consecvent cu afirmaţiile din campania electorală şi nu face altceva decît să transforme vorbele în fapte, denunţînd tentaţiile de drenare a banului public (…) Traian Băsescu doreşte un alt mod de a face politică, total diferit de politica practicată la nivel prezidenţial şi guvernamental în ultimii 15 ani, spunînd lucrurilor pe nume, pentru a preveni acte de corupţie sau scurgeri ale banului public spre buzunare private. (…) Se impune discutarea oportunităţii unei legi a lobby-ului, adică a grupurilor de interese, pentru ca regimul acestora să fie transparent, după modelul existent în SUA”.
• În 10 august 2005, una dintre temele propuse pentru dezbatere în cadrul CNC-ului Alianţei D.A. s-a referit la necesitatea unei întîlniri a liderului PNL, Călin Popescu Tăriceanu şi a liderului PD, Emil Boc cu preşedintele Traian Băsescu, ca urmare a crizei aparute între premierul Tăriceanu şi preşedintele Băsescu, după acuzaţiile aduse de acesta la adresa Guvernului care ar functiona sub influenţa unor cercuri de interese economice. Înainte de începutul CNC-ului Alianţei, preşedintele PD, Emil Boc, a declarat că pentru a convoca o întîlnire a liderilor celor două partide cu preşedintele ţării, e nevoie ca Alianţa să aiba un punct de vedere comun: „nu putem merge acolo şi să stabilim în faţa preşedintelui un punct de vedere (…) „Dacă în urma sedinţei din coaliţie vor apărea probleme care trebuie comunicate şi preşedintelui o vom face, dacă nu, nu“.
• În 11 august 2005, Emil Boc repetă aproape mot-a-mot ce spusese în 9 august. “Un lucru este clar: Traian Băsescu este consecvent cu declaraţiile sale şi cu deciziile Alianţei. (…) Prin ceea ce a spus preşedintele, care s-a referit la drenarea banului public într-o direcţie sau alta, indirect şi implicit susţine efortul de integrare a României în Uniunea Europeană. Traian Băsescu este un om tranşant care spune lucrurile într-un mod direct.”

IV. Doctrina populară

În 19 mai 2005, Traian Băsescu a declarat pe un post de televiziune că dacă ar mai fi membru PD ar veni la Convenţie cu o platformă de partid popular. Doar cu cîteva zile în urmă, tot într-un interviu TV, Traian Băsescu declarase că el s-ar opune unei părăsiri a social-democraţiei. Poziţiile lui Traian Băsescu au fost urmate întocmai de umbra sa Emil Boc, care a fost pe rînd cînd adeptul unui PD social-democrat, cînd adeptul unui PD popular. Baletul lui Emil Boc a atins performanţe unice atunci cînd a declarat că în ultimii ani PD a fost de fapt mai degrabă popular decît social-democrat.

• În 4 martie 2005, Emil Boc, la acea vreme preşedinte interimar al PD, a primit o delegaţie a partidului socialiştilor europeni, cărora le-a reproşat că au susţinut doar PSD în campania electorală de anul trecut. Jan Marinus Wiersma le-a explicat democraţilor că în campania electorală de anul trecut, pentru Internaţionala Socialistă, a fost “greu de gestionat” relaţia cu două partide social-democrate aflate în conflict. În ceea ce priveşte decizia conducerii PD de a iniţia “contacte şi discuţii individuale” cu Partidul Popular European, luată în BPN al PD în urmă cu două săptămîni, Emil Boc a declarat: “conducerea PD se derulează pe baza moţiunii România puternică. România social-democrată. Orice alte discuţii pe teme de afilieri internaţionale sînt inutile”.
• În 11 mai 2005, preşedintele interimar al Partidului Democrat, Emil Boc, s-a întîlnit cu reprezentanţii Partidului Socialiştilor Europeni şi a declarat că PD se comportă „ca partid cu drepturi depline în Internaţională, iar prezenţa reprezentanţilor PES aici demonstrează ca avem relaţii normale. (…) “Nu s-a pus şi nu se pune în acest moment problema schimbării doctrinare a PD. Nu au existat şi nu există misiuni oficiale ale PD în altă parte pentru schimbarea doctrinei. (…) În acest moment, PD este angajat direct, fără echivoc, în susţinerea tuturor acţiunilor social-democrate”. Secretarul general al PES, Phillip Cordery, a spus că Emil Boc le-a dat asigurări că orientarea partidului este social-democrată.
• În timp ce Emil Boc susţinea că la începutul lunii mai 2005 pediştii au solicitat includerea în grupul socialist al europarlamentarilor şi că din aceasta cauză nu există “nici un motiv în acest moment” ca formaţiunea sa să aibă altă orientare doctrinară, vicepreşedintele PD, Sorin Frunzaverde, se declară convins că la Convenţia Naţională a PD din 25 iunie vor fi depuse şi moţiuni populare.
• În 19 mai 2005 Traian Băsescu a declarat că dacă ar fi după el, PD ar renunţa la social democraţie şi ar trece la doctrina populară.
• În 25 mai 2005, Emil Boc, la acea vreme preşedinte interimar al PD, numit în funcţie de Traian Băsescu, a intrat în cursa pentru preşedinţia Partidului Democrat. Emil Boc a declarat că doreşte să devină preşedinte al PD deoarece „a încercat, ca preşedinte interimar, să promoveze valorile şi principiile iniţiate de Traian Băsescu prin moţiunea cu care a devenit preşedintele PD”. Moţiunea cu care Emil Boc s-a înscris în 6 iunie 2005 în cursa pentru preşedinţia PD a fost una populară. Uitînd ce susţinea cu numai cîteva zile înainte, Emil Boc a declarat că doctrina populară a devenit necesară “pentru a pune definitiv în acord practica politică a PD din ultimii ani cu orientarea să doctrinară.”
• Instabilitatea politică a lui Emil Boc i-a revoltat pînă şi pe colegii săi de partid. Cezar Preda a declarat că nu poate înţelege cum Boc s-a decis brusc pentru o doctrină populară, el fiind cel mai social-democrat dintre liderii PD iar Radu Berceanu a declarat că motivul, de suprafaţa, pentru care Boc a hotărît să meargă pe linia populară consta în faptul că Partidul Socialiştilor Europeni (PSE) nu a luat hotărîrea de a face din PD un partid cu drepturi depline în PSE.
• În 25 iunie 2005, la Convenţia Naţională extraordinară a PD, Emil Boc a reuşit să iasă pe primul loc, candidînd singur la preşedinţia Partidului Democrat. Tot atunci s-a decis şi renunţarea la doctrina social-democrata în favoarea celei populare. Emil Boc a primit votul a 3.555 de delegaţi, împotrivă pronunţîndu-se 144. Deputatul Ioan Oltean “a descoperit” cu aceasta ocazie care este poziţia cea mai bună de dormit, pentru democraţi. “Începînd din această noapte, ne vom culca pe spate cu posibilitatea de a ne întoarce cîte puţin şi pe stînga, şi pe dreapta. Important este ca noaptea să fie fără cosmaruri”. Senatorul Radu Berceanu şi-a atenţonat colegii că ar trebui să le fie teamă de cei care se schimbă prea uşor şi care “se înghesuie să aducă prea multe ode”. Cu toate atenţionarile lui Berceanu, preşedintele Traian Băsescu a fost invocat de toţi cei care au vorbit de la tribună şi, instantaneu, întreaga sală izbucnea în aplauze. Dacă pentru Emil Boc, Traian Băsescu este „marele înaintaş”, pentru deputatul PD Stelian Duţu, Traian Băsescu este de-a dreptul ”unsul lui Dumnezeu”. Discursul de încheiere i-a aparţinut lui Emil Boc, care a declarat: “Vreau să va mulţtumesc că mi-aţi permis să port insigna pe care o am de la Traian Băsescu”.

V. „Depolitizarea” televiziunii publice

• În luna iunie 2005, după ce Guvernul şi partidele politice şi-au nominalizat reprezentanţii pentru conducerile Radioului şi Televiziunii Publice, Traian Băsescu a anunţat că Preşedinţia nu va nominaliza pe nimeni, motivînd că astfel se va depolitiza aceasta instituţie. Băsescu a calificat drept un „abuz moral” dorinţa Alianţei D.A. de a schimba conducerile Radioului şi Televiziunii publice înainte de termen.
• Pentru că Băsescu se referise şi la PD, Emil Boc s-a sesizat şi şi-a făcut cuminte autocritica: „este o afirmaţie a preşedintelui. Ne critică şi pe noi, poate are şi dreptate”. În 27 iunie 2005, Emil Boc avea să îşi facă din nou autocritica, de această dată în direct, pe un post public de televiziune: “Am greşit atunci cînd ne-am desemnat candidaţi pentru CA ale SRTv şi SRR. “Timp de patru ani am spus sus şi tare «Jos politizarea radioului şi a televiziunii! Acest lucru este incompatibil cu regulile statului de drept». Cum am ajuns la Putere, am uitat de acele declaraţii şi ne-am trezit şi noi să propunem candidaţi în consiliile de administratie. (…) Nu mai e nevoie ca, dupa 15 ani, de fiecare dată, o dată la patru ani, să se încaiere Puterea şi Opoziţia, să prindă fraiele Televiziunii şi Radioului pentru a cosmetiza realitatea”.

– În 23 iunie 2005, Emil Boc a declarat agenţiei Mediafax că “pînă la modificarea legii – care trebuie facută în regim de urgenţă – trebuie să se asigure doar interimatul la societăţile Radio şi TVR, iar o dată cu această modificare să fie alese consiliile de administratie”, propunînd implicit oprirea numirii noilor consilii de administraţie. În replică, Eugen Nicolăescu, purtătorul de cuvînt al PNL, dar şi al Alianţei D.A. a declarat: “PD, din păcate, nu a respectat înţelegerile din coaliţie şi excede cadrul convenit”. Nicolăescu a declarat că PNL nu-şi va retrage oamenii din CA, şi a acuzat Partidul Democrat că „nu a suflat nici o vorbă pînă la semnalul dat de Băsescu”. La rîndul lui, liderul UDMR Gyorgy Frunda, a caracterizat decizia PD drept “pripită şi regretabilă”. “Aceste probleme trebuie discutate la nivelul conducerii coaliţiei. Nu ne putem juca de-a v-aţi ascunselea şi să facem declaraţii puerile”. În 24 iunie 2005, contactat de “Evenimentul zilei”, preşedintele interimar al PD, Emil Boc, a retractat declaraţia dată Mediafax.

În 24 iunie 2005, Emil Boc a anunţat că PD urmează gestul lui Traian Băsescu, şi-a retras reprezentanţii numiţi cu cîteva zile înainte şi a sugerat partenerilor de guvernare să facă acelaşi lucru. Purtătorul de cuvînt al liberalilor, Eugen Nicolaescu, a declarat iritat că PD nu respectă înţelegerile din cadrul Coaliţiei. Deputatul UDMR Kelemen Hunor a declarat că “Emil Boc face o greşeală uriaşă”, spunînd şi el că „decizia încălca Acordul de colaborare al Coaliţiei. Dacă Emil Boc avea nemulţumiri, putea să convoace Consiliul Naţional de Coordonare al Coaliţiei”, spunea el. Partidul Conservator nu a comentat gestul lui Emil Boc, dar nu şi-a retras reprezentanţii, spunînd că o astfel de problemă trebuia discutată în Consiliul Naţional de Coordonare al Coaliţiei.

VI. Implicarea lui Emil Boc în excluderea din PD-ul a grupului Guşă

În campania electorală pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2004 Cozmin Guşă a fost şeful de campanie al lui Traian Băsescu. După cîştigarea alegerilor de către Alianţa D.A. cîţiva tineri deputaţi PD şi-au exprimat dorinţa ca Guşă să facă parte din structurile superioare ale Partidului Democrat, lucru care se pare că l-a înfuriat pe Traian Băsescu. Preşedintele Traian Băsescu a aşteptat prima ocazie pentru a-l debarca pe Guşă, iar în momentul în care acesta a avut curajul să îl critice pentru afirmaţia sa că Ion Iliescu este un poitician onorabill, Emil Boc a intervenit promt şi a împlinit dorinţa şefului său.

• După ce l-a criticat pe preşedintele Băsescu pentru cele spuse despre Iliescu, Cozmin Guşă îl atacă din nou în 7 februarie 2005, cînd declară într-un interviu că asupra lui Traian Băsescu se fac presiuni mari şi căa are o informaţie referitoare la “o filă nouă în dosarul Ciuvică – Băsescu, de care ştie inclusiv Ion Iliescu”.
• Emil Boc a reacţionat imediat, spunînd că prin afirmaţiile făcute Guşă dau dovadă de “imaturitate politică”: „Cozmin Guşă caută publicitate cu orice preţ şi apreciază că orice este legat de Traian Băsescu îl poate aduce în atenţia publicului. Din păcate, nu face decît să focalizeze din nou atenţia de la dezbaterile cu adevărat importante pentru noi şi anume actul de guvernare, cîştigarea Primăriei Capitalei, îndeplinirea promisiunilor din campanie. (…) Dacă el crede că folosind numele lui Traian Băsescu îşi poate face publicitate, se înşeală. Este o dovadă de imaturitate politică”. Cu aceeaşi ocazie, Emil Boc a anticipat excluderea lui Cozmin Gusă din partid, declarînd că orice membru PD care “nu rămîne în obiectivele partidului aflat la guvernare şi caută teme colaterale” riscă sancţiuni, începînd cu aplicarea unui avertisment şi mergînd pînă la ridicarea sprijinului politic şi excluderea din partid.
• În 9 februarie 2005 preşedintele PD, Emil Boc, a declarat că s-a luat decizia de sancţionare, în unanimitate de voturi, a lui Cozmin Guşă. Alături de el au fost sancţionaţi Aurelian Pavelescu şi Lavinia Şandru: “cei trei nu mai reprezintă sub nici o formă PD. Un gest moral din partea lor ar fi să-şi dea demisia din funcţiile de deputaţi, Alianţa nu va avea de suferit”, a declarat Emil Boc. Prima măsura luată împotriva lor a fost retragerea sprijinului politic din partea PD. Într-un veritabil spirit pecerist Emil Boc a recomandat filialelor locale din care fac parte cei trei excluderea lor din organizaţiile respective.
• În 9 februarie 2005 Cozmin Guşă a demisionat din PD, alături de Aurelian Pavelescu şi Lavinia Şandru. Cei trei au anunţat ca demisionează din PD pentru a nu pune organizaţiile teritoriale din care fac parte în situaţia jenantă de a răspunde la “presiunile” care vor fi făcute pentru excluderea lor din partid, după ce Emil Boc ceruse filialelor să analizeze excluderea lor din această formaţiune.
• Preşedintele Traian Băsescu a reacţionat la acest scandal, avertizîndu-i pe cei care l-au urmat pe Guşă şi au demisionat din PD că vor ajunge „pe şoseaua de centură a politici”. În prealabil, Traian Băsescu o sunase pe Lavinia Şandru pentru a-i spune “Astîmpără-te!”. Ulterior, Băsescu a vorbit despre această convorbire telefonică cu Lavinia Şandru spunînd: “Sigur, era foarte politicoasă şi părea angelică, dar în fapt făcea un joc”.
• În 10 februarie 2005 Emil Boc l-a invitat în mod ironic pe Cozmin Guşă să îşi satisfacă ambiţiile candidînd, pentru o primărie: “dacă tot are ambiţii politice, să candideze pentru un post care se obţine în cadrul unui vot uninominal”, deşi “el singur nu are voturi nici pentru a cîştiga o preşedinţie de bloc”.
• În 17 februarie 2005, după ce Emil Boc a declarat că Cozmin Guşă urma să fie candidatul PSD la Primăria Capitalei, fostul deputat PD Lavinia Şandru a declarat că este dispusă să vorbească despre relaţia lui Boc cu PSD: “în cazul în care Emil Boc face declaraţii, ar trebui să se gîndească înainte. Dacă nu se va gîndi, vom începe noi să vorbim de relaţia lui cu PSD. Între cele două tururi de scrutin pentru prezidenţiale, Boc s-a dus la Cluj şi s-a predat PSD”. Lavinia Şandru a mai declarat că desemnarea lui Marian Vanghelie drept candidat al PSD pentru Primăria Capitalei a fost doar “o pîrghie” pentru ca postul să fie adjudecat de Adriean Videanu şi a sustinut ca între acesta şi PSD exista o înţelegere în acest sens.
• Emil Boc i-a răspuns fostei deputate PD preluînd stilul declaraţiilor dure ale mentorului său Traian Băsescu, declarînd că: “Lavinia Şandru a trecut prea repede de la politică la circ, iar rezultatele se văd”.

VII. Tema parlamentului unicameral

• În 14 septembrie 2005, Traian Băsescu a declarat, la New York, ca este partizanul Parlamentului unicameral, considerîndu-l o soluţie care ar creşte eficienţa actul legislativ. Ideea preşedintelui a fost respinsă de întreaga clasă politică cu excepţia lui Mircea Geoană şi Emil Boc, care s-a emoţionat şi a declarat că el personal a susţinut aceasta idee chiar în teza sa de doctorat Separaţia puterilor în stat, din 1999. În lucrarea să însă, Emil Boc susţinea exact contrariul: „bicameralismul se justifică din perspectiva necesităţii divizării puterii, a limitării puterii şi a creşterii calităţii activităţii parlamentare”. Actuala structură bicamerală a Parlamentului, spunea Emil Boc „evită concentrarea puterii în Parlament, prin distribuirea ei între două Camere, care, fiind egale, se împiedică reciproc să devină despotice sau suport al unui regim autoritar” iar „controlul asupra Guvernului se realizează mai eficient prin două Camere decît prin una singură”. Un alt argument invocat de Emil Boc în favoarea Parlamenutului bicameral a fost acela că „se îmbunătăţeşte actul legislativ prin în cele două Camere. O complicatie folositoare este preferabilă unei simplităţi dăunatoare”.
• Tot în 14 septembrie 2005, Traian Băsescu a declarat că “este nevoie de un referendum pentru revizuirea Constituţiei, care să promoveze un parlament unicameral şi să simplifice procesul de decizie politică şi legislativă”. Emil Boc nu a scăpat ocazia şi a declarat şi el: „un parlament unicameral ar reduce costurile şi ar contribui la o mai bună fluenţă a actului legislativ (…) Este o idee foarte bună, pe care şi noi am spus-o în repetate rînduri.”
• Într-un interviu pe care l-a acordat săptămînalului 22 în luna decembrie 2005, Emil Boc a declarat: „am sustinut, sustinem şi vom sustine parlamentul unicameral ca o solutie de reformare a clasei politice şi a sistemului politic din România. Indiscutabil.”

VII. Curtea Constituţională

• În anul 2003, aflat în opoziţie, Emil Boc a fost adeptul eliminării din Legea fundamentala a recursului parlamentar la obiectiile Curţii Constituţionale. Pînă la modificarea Constituţiei, în 2003, Curtea mai avea un organism superior, care putea să-i invalideze hotărîrile, Parlamentul. Emil Boc a propus chiar eliminarea din Constituţie a prevederii potrivit careia hotărîrile Curţii Constituţionale să poată fi respinse prin votul Parlamentului.
• În 20 mai 2005, preşedintele Traian Băsescu a lansat un atac deosebit de dur la adresa Curţii Constituţionale: „ei aici spun aşa: «domnule, ce se bagă guvernul, că noi sîntem independenţi». Se bagp guvernul pentru că legile care să facă justiţia funcţională sînt treaba guvernului şi a parlamentului, nu a justiţiei“.
• După atacurile lui Băsescu, Emil Boc a uitat ce susţinea ca deputat al opoziţiei şi, la începutul lunii iulie a declarat că Alianţa de guvernare se gîndeşte la reintroducerea posibilităţii ca Parlamentul să poată invalida hotărîrile Curţii Constituţionale.
• În iulie 2005, după ce Traian Băsescu a declarat că “hotărîrile Curţii Constituţionale sînt obligatorii pentru Parlament, pentru Guvern, pentru preşedinţia României”, Emil Boc a renunţat la această temă.