RAFO – Băsescu – Hrebenciuc
În 30 septembrie 2009, preşedintele Traian Băsescu a declarat că Rafinăria RAFO Oneşti va primi ajutoare de stat pentru că “abordarea pe care a avut-o noul management de la RAFO este una corecta“. După o zi, premierul Emil Boc, a anunţat că guvernul său a decis, printr-un memorandum, să acorde RAFO garanţii de stat de 330 milioane euro.
În campania electorală din 2004, ajutoarele de stat primite de RAFO de la guvernul PSD au reprezentat una dintre principalele teme de atac ale lui Traian Băsescu şi ale Alianţei DA la adresa PSD.
În 18 noiembrie 2004, Traian Băsescu declara pentru BBC: “Eu vă propun ca de astăzi în vocabularul nostru rafinăria să fie denumită JAFO Oneşti. JAFO Oneşti, titlu reprezentativ pentru clica de mafioţi politicieni şi oameni din economie care au jefuit această rafinărie, periclitând locurile de muncă ale muncitorilor.” Traian Băsescu şi Teodor Stolojan au acuzat în repetate rînduri faptul că în spatele ajutoarelor primite de RAFO de la stat s-ar afla interesele lui Viorel Hrebenciuc şi ale protejatului acestuia “escrocul Corneliu Iacubov”.
Practic prin decizia din octombrie 2009, guvernarea Băsescu – Boc a dat 330 milioane de euro din bani publici unei rafinării (RAFO Oneşti) despre care spuneau în 2004 că este controlată de Hrebenciuc.
In 2001, Corneliu Iacubov a cumparat RAFO Onesti prin negociere directă cu APAPS-ul condus la acea vreme de Ovidiu Musetescu. Pretul actiunilor vandute de APAPS (1,5 milioane dolari) a fost foarte mic, tinand seama de faptul ca Guvernul PSD acordase, in prealabil, o garantie guvernamentala catre RAFO, pentru un credit de 70 milioane de dolari. Desi cumparatorul se obliga sa faca investitii de 80 de milioane de dolari pentru retehnologizarea rafinariei, in RAFO nu s-a mai investit nimic. Dimpotriva, firma lui Iacubov a luat titei de la o firma de stat, Petrom, fara sa-l plateasca si a acumulat datorii uriase la bugetul de stat.
În aceste conditii, la sfarsitul lui 2001, guvernul PSD a scutit RAFO de plata datoriilor catre bugetul de stat in valoare de 500 de milioane de dolari. In 2002 si 2003, mecanismul s-a reluat. RAFO a acumulat datorii imense (in jur de 300 de milioane de dolari datorii la bugetul de stat), iar banii obtinuti din vanzarea produselor rafinariei dispar fara urma.
În 30 septembrie 2001, cu două săptămîni înainte de privatizare, RAFO avea de platit catre buget 3.332,9 miliarde de lei (vechi). Din aceasta suma, datoriile la bugetul de stat, din impozite si taxe neachitate, reprezentau 1.054 de miliarde de lei. Numai la Fondul special al drumurilor publice restantele erau de 277,2 miliarde de lei.
Privatizarea RAFO Onesti, a fost însoţită de Ordonanţa de urgenţă 177 din 20 decembrie 2001, prin care datoriile societăţii erau convertite în acţiuni, iar majorarile si penalizarile de intirziere la plata acestora sterse. Acţiunile provenite din datorii au fost vîndute chiar proprietariilor pachetului majoritar de actiuni la RAFO, firmele Imperial Oil Bacau si Canyon Servicos Lda din Portugalia, în spatele cărora se afla protejatul lui Viorel Hrebenciuc, Corneliu Iacobov, fostul presedinte al FPP Moldova şi vicepresedinte PSD Bacau. Practic, Iacobov a primit de la PSD un cadou de 3.300 de miliarde de lei (peste 100 de milioane de dolari), reprezentînd valoarea datoriilor la bugetul de stat si majorarile de intirziere care vor fi sterse. Prin această afacere Corneliu Iacobov a cumparat RAFO, cu doar aproximativ 240 de miliarde de lei. Datoria către stat a fost transformată într-o majorare de capital a datornicului.
În octombrie 2003, RAFO Oneşti a fost cumpărată de firma Balkan Petroleum din Marea Britanie. Acţionar la Balkan Petroleum este firma V.G.B. Invest condusă de Octavian Iancu, un apropiat al lui Ovidiu Tender. V.G.B., firmă controlata de PSD, a cedat administrarea rafinăriei RAFO unei alte firme, V&V Trading Company.
Acţionar la V&V Trading este Marin Anton, partener de afaceri al lui Theodor Stolojan la firma Tofan Grup. Chiar Theodor Stolojan l-a impus pe vicepreşedintele Tofan Grup, Marin Anton, pe listele electorale ale PNL în 2000. Ca urmare a sprijinului lui Stolojan, Marin Anton a devenit deputat liberal de Ilfov şi membru în Comisia pentru Industrii şi Servicii a Camerei Deputaţilor.După ce Theodor Stolojan a părăsit PNL, Marin Anton i s-a alăturat, devenind vicepreşedinte al PLD. După instalarea guvernului PD-PSD în urma alegerilor din 2008, Marin Anton a fost numit secretar de stat în cadrul Ministerului Transporturilor.
În vara anului 2005, RAFO a fost preluată de o firmă în spatele căreia se află mai mulţi oligarhi ruşi. După ce RAFO a fost preluată de ruşi, Theodor Stolojan a intervenit, în calitate de consilier prezidenţial pe probleme economice, în favoarea RAFO. Stolojan s-a întîlnit în mai multe rînduri cu noii proprietari ai RAFO, a vizitat rafinăria şi le-a luat apărarea patronilor RAFO în conflitul pe care l-au avut cu AVAS.
