În 27 februarie 2004 Silvian Ionescu a declarat: “am fost şeful Serviciului din Direcţia întîi din CIE. Serviciul întîi care se ocupa cu partea vestica a Europei. Şi în calitatea asta, într-adevăr, aveam în subordine munca informativă, munca de spionaj din Belgia. Tot în calitatea asta ştiam că acolo exista acolo un cetăţean Traian Băsescu la NAVROM la Anvers”.
Într-un interviu din 8 octombrie 2004, întrebat dacă a avut legături cu Securitatea, Traian Băsescu a declarat: „Categoric da. Cine ar spune ca s-a pregătit într-un institut militar de marină, pentru a ieşi în străinătate, şi spune ca n-a văzut serviciul de contrainformaţii este mincinos. (…) Eu am făcut serviciu într-un domeniu în care legaturile cu Securitatea erau pur şi simplu de serviciu…”.
Întrebat dacă a turnat pe cineva cît timp a fost şeful NAVROM în Anvers, Traian Băsescu a declarat: „Exclus. Şi va asigur că, daca exista un astfel de document, era în presă de mult. Este exclus. N-am făcut aşa ceva. Şi nu-i obligatoriu sa fii din categoria celor care-şi turnau colegii. Şi apoi, pe cine să torn la Anvers, că aveam în subordine belgieni?!
Întrebat de cînd au început legăturile sale cu Securitatea şi în ce constau rapoartele pe care le scria în calitatea sa de şef al NAVROM-ului la Anvers , Traian Băsescu a răspuns: „din momentul în care mi-am făcut primul dosar pentru avizul de navigaţie, în institutul de marina. Cînd urma să plecăm în practica de anul doi, ne-a trebuit un aviz de navigaţie. În acel moment m-am prezentat în fata organului de contrainformaţii şi mi-am completat formularul plus discuţiile care mergeau pînă la a se interesa de relaţiile de familie. Despre rapoartele sale, Traian Băsescu a declarat: „n-am scris rapoarte Securităţii. Bineînţeles că erau în contact cu mine consulul de acolo, oameni din ambasadă… A fost o mare preocupare pentru că, în acea perioada, România avea nevoie să-şi întărească ceea ce se numeşte capacitatea de a furniza pe piaţa americană textile şi oţel”.
În 8 decembrie 2004, întrebat la TVR de Adrian Năstase, contracandidatul său la Preşedinţie, ce a făcut în perioada în care a lucrat la Anvers, Traian Băsescu a răspuns: „La Anvers eu mi-am servit tara. Toată cariera este legată de servit ţara, acolo unde a trebuit să mi-o servesc: la bordul navelor, în zone de război, în incendii, în furtună. Am adus acasă ţiţeiul de care avea nevoie tara (…) Mi-am servit-o şi la post, la Anvers, unde i-am făcut prima legătura port-conteiner intre Constanţa şi Statele Unite pe nave româneşti”.
În 7 februarie 2005, Traian Băsescu a declarat în instanţă că înainte de 1989 întocmea rapoarte după fiecare ieşire în străinătate. Băsescu a explicat că ar fi vorba de aşa-numitul “rapoart de serviciu”. Acesta era lăsat la sediul NAVROM, de unde “era luat de Securitate şi fiecare departament se folosea de informaţii cum credea de cuviinţă. (…) Pentru a primi avizul de navigaţie aveam obligaţia să depun aceste rapoarte. Am lucrat trei ani în Belgia şi ar fi o copilărie să nu recunosc că mi se făcea instructaj. În rapoarte scriam inclusiv ce făceam eu şi familia mea”.
În luna februarie 2005 Mircea Dinescu, membru al Colegiului CNSAS, a declarat că “Silvian Ionescu a lucrat la SIE şi a răspuns de Agenţia NAVROM-Anvers, între 1987-1989, unde a fost angajat domnul Băsescu”.
La începutul lunii aprilie 2006, Ovidiu Ohanesian a relatat o discuţie pe care a avut-o cu preşedintele Traian Băsescu referitoare la împrejurările eliberării ziariştilor răpiţi. „L-am întrebat pe preşedinte de ce l-a trimis să ne elibereze tocmai pe generalul Isac Adrian. Mai puteam eu să scriu despre abuzurile SIE? Înainte de răpire îl urecheasem zdravăn pe Isac în articolele mele. (…) N-aveam de unde să ştiu de prietenia veche şi trainică de la Anvers (înainte de 1989) dintre Isac Adrian (fost DIE), Silvian Ionescu (asemenea) şi Traian Băsescu. (…) «Este normal Ovidiu. Şi noi avem spionii noştri la ei şi ei la noi», mi-a spus el. Am rămas stupefiat de atâta sinceritate”. (…) Întâmplător sau nu, generalul SIE, şeful departamentului neproliferare Isac Adrian, a fost ales pentru a coordona misiunea. Nu înţelegeam nici în ruptul capului cum de l-au trimis tocmai pe el să se ocupe de caz. Acum am înţeles. Cu două luni în urma îl mîngîiasem într-un articol în care semnalam abuzuri grave şi chiar înaltî trădare. «Domnu’ Ohanesian, a citit şi mama domne», spuse el pe un ton mieros. Acum ştim ca Isac Adrian l-a însoţit împreună cu Silvian Ionescu (agenţi DIE) pe Traian Băsescu la Agenţia României de la Anvers în perioada 1987-1989. Au fost şi au rămas buni prieteni de familie şi de afaceri, cei doi fiind recompensaţi imediat după ce Băsescu a ajuns preşedinte”.
Isac Adrian s-a născut la 03.09.1950. A fost înainte de 1987 secretar II la Tokio (03.02.1986) şi consul în Liban şi în Angola, la Luanda. A funcţionat o perioada în Franţa şi a fost împreună cu Silvian Ionescu în Belgia, la Anvers, în perioada (1987-1989) în care Traian Băsescu era şef al Agenţiei NAVROM. Generalul a fost cel puţin trei ani „diplomat” în Japonia. Intre 17.05.1990 – 15.12.1993 a activat ca secretar II la Tokio. Se pare ca a activat şi în Maroc, unde l-a avut şef pe fostul consul Gheorghe Istrate. Este bun prieten cu colonelul Stoica Ionel, şi el fost consul în Maroc. In epoca SIE, generalul Adrian Isac a fost şef al contraspionajului extern. El i-a promovat pe generalii Ion Isar şi Silviu Predoiu. Preşedintele Traian Băsescu l-a însărcinat Isac Adrian cu organizarea eliberării ostaticilor.
În 10 aprilie 2006, Mircea Dinescu, membru al Colegiului CNSAS, a insinuat într-un articol din Gândul intitulat “Traian Băsescu, agent belgian”, că actualul preşedinte ar fi fost racolat de serviciile secrete belgiene, în perioada în care a activat ca şef al reprezentanţei comerciale a României la Anvers: “l-aş întreba pe dl. Băsescu dacă pe vremea cînd pescuia gingirică în golful Anvers-ului a fost cumva contactat de serviciile belgiene. Sau dacă nu cumva pescarul bătrîn cu care se împrietenise şi care-l ajuta să pună viermuşul în cîrlig vorbea fermecător flamanda cu un fermecător accent slav”. În acelaşi material, Dinescu afirmă că generalul Ioan Corondan, fostul angajat al Centrului de Informatică şi Documentare al Securităţii şi, mai apoi, şef al departamentului “Informatică” al SRI, este supus unei campanii de discreditare, inclusiv din partea preşedintelui, din cauza faptului că ar putea ajuta CNSAS să dea de urma unor importante dosare de politicieni în arhiva SRI.
În 17 aprile 2006, Mircea Dinescu a susţinut în editorialul Muşteriul CNSAS-ului belgian din Gândul că Traian Băsescu a afirmat că legea lustraţiei nu ar avea nici un efect asupra sa deoarece la Anvers, a fost reprezentant al NAVROM-ului angajat de o agenţie belgiană. Dinescu susţine că „Băsescu şi-a bătut singur un cui în talpa recunoscînd public ceea ce ştiau numai foştii săi superiori”.
În 25 iulie 2006, Marin Antonescu, vicepreşedintele PD Dîmboviţa, a declarat că a colaborat cu Traian Băsescu în perioada în care acesta lucra la Anvers, iar el era consul la Bruxelles: “am păstrat legăturile amicale după 1989, dar de cînd e preşedinte nu am nici o relaţie organizată cu Traian Băsescu”. Înainte de 1989, Marin Antonescu a lucrat în cadrul serviciului extern la Ambasada României de la Bruxelles. Marin Antonescu a mai declarat că nu a ascuns niciodată faptul ca înainte de 1989 a făcut „muncă de informaţii în Serviciul de Informaţii Externe”.
În 31 august 2006, Traian Băsescu a declarat, într-o intervenţie în direct la emisiunea Oamenii Realităţii, difuzată de Realitatea TV, că nu a fost informator sau colaborator al Securităţii, că nu a comis acte de poliţie politică în timpul regimului comunist şi că toate rapoartele scrise în perioadele cît a fost căpitan de vas şi reprezentant la Anvers au fost exclusiv de natura profesională: “în calitatea de comandant de navă, de secund al navelor petroliere pe care am făcut serviciu, am făcut zeci, sute, probabil mii de rapoarte. Erau rapoartele pe care le fac şi un comandant roman, şi unul suedez, şi unul britanic. (…) Prin natura funcţiilor pe care le-am îndeplinit în timpul comunismului, dacă aş spune că n-am văzut ofiţer de Securitate aş fi cel puţin caraghios. Mi-am făcut serviciul, mi-am depus rapoartele la compania de navigaţie la sosire. Şi tot timpul am susţinut că am avut impresia, datorită tipului de nave pe care am lucrat, că acestea au fost sub atenţia organelor de Securitate, a uneia din direcţiile economice, ceva de genul acesta. (…) Mai mult, am lucrat la Anvers, îmi trimiteam obligatoriu în mod lunar rapoartele la compania de navigaţie. Sînt convins că au făcut interesul organelor de securitate măcar parte din ele. Dar nu veţi găsi rapoarte adresate Securităţii de căpitanul de cursă lungă Traian Băsescu, de studentul Băsescu, de ofiţerul Băsescu”.
În 1 septembrie 2006, în discursul său ţinut la cursurile Şcolii de Vară a PD, la Costineşti, Traian Băsescu a declarat: “vă mărturisesc ceea ce am spus public de cîteva ori: nu am avut niciodată un angajament către Securitate, nu am scris niciodată un rînd despre nimeni. Am muncit într-un segment care nu te ţinea în afara relaţiei cu Securitatea. Fie că am lucrat la Navrom – deci un om care pleca afară, serviciul meu era în afara frontierelor – fie că în Institut se pregătea acel aviz de Securitate ca să poţi să pleci în străinătate, fie că am fost reprezentant al Companiei Navrom la Anvers, în mod cert am fost un om care a fost la contactul cu aceste structuri, aşa cum au fost oricare dintre colegii mei, aşa cum a fost oricare dintre oamenii care au avut o astfel de meserie. (…) Tot timpul am susţinut, încă de când a apărut prima dată acel faimos tabel, în 1990, am spus «Da», am ştiut de Securitate, am avut contactul cu ea prin natura meseriei, dar nu am colaborat cu Securitatea, nu am făcut informări, nu am angajament. (…) „Problema cu dosarul meu este că nu-i. Vă asigur că eu nu vreau să fac o poveste din toată chestiunea asta, deşi am impresia că văzînd acum ‘să vină martorii, să vină nu ştiu cine; am văzut eu nu ştiu ce’, parcă am sentimentul că ar fi oameni care ar vrea să-mi facă măcar acum un dosar”.
În 18 octombrie 2006 preşedintele Traian Băsescu a participat la sărbătorirea a 60 de ani de la inaugurarea clădirii Palatului Administrativ al Cailor Ferate Romane. În discursul său, Traian Băsescu a declarat: “toată viaţa mea a fost marcată de oameni care se afla acum în sală. Îl văd pe domnul ministru Bulucea, cel care a înfiinţat Institutul de Marină Mircea cel Bătrîn din Constanţa, al cărui student am fost. Îl vad pe domnul ministru [Pavel] Aron, cel care a semnat plecarea mea la Anvers, paradoxal, nu Securitatea, cel care a semnat revenirea mea de la Anvers şi cel care a semnat numirea mea în funcţia de inspector şef al navigaţiei civile”.
La rîndul lui, Pavel Aron a relatat povestea romanţată a numirii lui Traian Băsescu la Anvers: „în cadrul CAER, la Anvers erau specialişti care răspundeau de exploatarea navelor şi erau numiţi pe doi ani. Ne-a venit noua rîndul de a trimite un specialist pentru a urmări problemele specifice navelor. Băsescu era comandant de nava pe Biruinţa – 150.000 tdw. Am discutat cu şeful transporturilor navale că trebuie să găsim un cadru bine pregătit, tînar, cu experienţă în navigaţie. (…) Au fost criterii profesionale, nu criterii politice sau altele. Informaţiile trimise de la Anvers erau strict referitoare la problemele de navigaţie şi transport naval”.
În 16 octombrie 2006, într-un interviu acordat unui post de televiziune, Ştefan Andrei, fost ministru comunist de externe şi al comerţului exterior, a declarat că Traian Băsescu nu putea să fie trimis la Anvers sau într-un alt post în străinătate decît cu acordul Securităţii. Ştefan Andrei a spus că acordul pentru plecarea la un post în străinătate era dat de secţia de cadre a PCR condusă de Elena Ceauşescu, dar că această comisie era, de fapt, subordonată Securităţii.
